The brotherhood of war

Tae guk gi sau The brotherhood of war este răspunsul Coreei de Sud la americanul Saving private Ryan, deși filmul, culmea, începe identic ca Titanic. Știu, v-am scrântit un pic sinapsele pomenind în aceeași frază două filme diferite, unul de război și unul cu vaporu` scufundat.

Dar nu vă las cu confuzia pe chip, pentru că filmul începe în prezent cu arheologii descoperind niște artefacte de pe timpul războiului coreean de la începutul anilor 1950 și imediat găsesc un supraviețuitor care să povestească pățaniile sale din acel război, fix cum a făcut Rose în Titanic.

Ba chiar avem și o plecare grandioasă, doar că nu a unui vapor spre o destinație plină de promisiunile unei vieți mai bune, ci a unui tren încărcat de soldați abia ieșiți din adolescentă trimiși la o moarte sigură.

Și filmul nu degeaba se numește The brotherhood of war pentru că este povestea a doi frați, Jin-seok Lee, mezinul, student ce învață pe rupte să scape de sărăcie, și Jin-tae Lee, fratele cel mare, lustragiu care visează să deschidă un magazin de pantofi. Cei doi sunt săraci de mama focului, cu o familie numeroasă, o mamă cu sechele după pierderea soțului, dar pe cât de săracă le este viața material, pe atât de fericiți sunt spiritual, dacă au un tăițel de băgat în gură și o apă de băut, restul este maculatură inutilă.

Însă liniștea familiei este spulberată când cei doi sunt smulși cu forța (deși legea spunea că doar un bărbat de familie trebuia luat la război) și aruncați în mijlocul luptelor fără sorți de izbândă contra comuniștilor din Coreea de Nord care înaintează fără probleme prin armata flămândă și epuizată a sud-coreenilor.

Mă așteptam să am parte de-o copie decentă după Saving private Ryan, dar cu siguranță nu anticipam bijuteria magnifică numită The brotherhood of war. Încă din primele minute, care m-au înfiorat instant, deși încă nu intrasem în război, mi-am dat seama că urmează ceva memorabil.

Cu toate invectivele năvălind spre mine, nu mă sfiesc să scriu că povestea din acest film este mai captivantă decât cea din Saving private Ryan.

Pe lângă războiul care se petrece în jurul celor doi frați și la care o să ajung mai târziu, în prim-plan este relația în permanentă schimbare dintre cei doi tineri ce se trezesc peste noapte că, în loc de cărți sau cârpe de lustruit, au în mâini arme pe care habar nu au cum să le folosească.

Uneori nici nu mai contau ororile în mijlocul cărora se aflau cei doi, Jin-seok Lee și Jin-tae Lee, era suficientă pentru menținerea interesului dinamica relației dintre ei care se duce în anumite direcții de rămâi stupefiat și, în același, surprins dincolo de orice așteptare.

Transformările prin care trec cei doi, ca exponenți ai umanității, sunt de-a dreptul devastatoare pentru spectator și vei fi cutremurat până în străfundul sufletului de dramele incomensurabile care îi așteaptă pe parcursul celor două ore și jumătate.

De la război ai așteptări să se moară în stânga și în dreapta, și aici nu este nimic diferit din acest punct de vedere, dar rămân total imprevizibile evoluțiile celor două personaje, chiar nu știam ce va urma când venea vorba de cei doi frați.

Nu mai insist asupra acestui aspect pentru că este păcat, ce mai scriu este că sunt o grămadă de răsturnări de situație unele convenționale pe timp de război, altele bulversante.

Acum revin la războiul care se axează în principal pe vizualul sfârtecător și aici trebuie să fiți cu stomacul tare, s-ar putea să vă dați mațele afară, la figurat, văzând cum cei din film își dau mațele afară, la propriu.

Aici seamănă și cu Hacksaw Ridge prin brutalitatea eviscerantă cu care ne este prezentată oroarea războiului pentru niște bucăți de pământ însângerate. Tot ce vă imaginați că ar trebui să fie prezent într-un asemenea film veți regăsi, de la lupte intime, baionetă ruginită la baionetă boantă, până la confruntări cu milităria dată jos din pod, tancuri și avioane care mătură cu bombe câmpul de luptă sau mitraliere care seceră neceremonios orice membru care-i cade-n cale.

Camera este un soldat în acest film, se rostogolește, se murdărește, este stropită cu sânge, este rănită, creând o senzație de realism care te amețește prin sentimentul de apropiere de câmpul de război încât începi febril să-ți cauți casca s-o pui pe scăfârlie să nu-ți zboare vreun proiectil răzleț frumusețe de scalp.

Scabros, grotesc, violent, brutal, scârbos, adăugați voi ce epitete mai doriți pentru că The brotherhood of war are calitatea de a traumatiza spectatorul pentru multă vreme.

La un moment dat mi-am zis că este cam multă propagandă sud-coreeană în film, prea erau unii așa și ceilalți altfel, dar The brotherhood of war devine echilibrat în prezentarea celor două tabere combatante, nimeni nu este sfânt, toți sunt brute pentru că războiul are o particularitate înfiorătoare, elimină umanitatea din om și-l reduce la stadiul de animal fioros ce visează doar beregate de mușcat.

Acțiunea este non-stop și variată, deși nu sună deloc bine să scriu asta, filmul asigură o distracție diversă, nu ai cum să te plictisești urmărind țeste înjumătățite, pereți pictați cu creieri, membre divorțate de trupuri sau intestine plecate în pribegie.

Coloana sonoră este excelentă și ea, simți în permanență pericolul cu gloanțele care vâjâie mereu pe lângă personaje și pe lângă spectator, iar împerecherea cu o imagine ce te ia pe sus fără menajamente a creat o atmosferă teribilă, sufocantă, mortală și intensă.

Nu mai zic că irigațiile sunt puse la grea încercare și unele secvențe sunt repetate dar a doua oară capătă o cu totul altă conotație și n-am putut să mă abțin să nu inund una bucată buccae plus un nasus.

Dacă este ceva ce am să reproșez filmului este faptul că se fac unele treceri subite de la o acțiune la alta, o scenă încetează prea brusc și The brotherhood of war ne azvârle fără avertisment în următoarea luptă. Dar este insuficient pentru a ciunti din nota maximă pentru acest film, nu știu cât de fidel este realității, că războiul coreean nu prea a fost prezentat prin cărțile de istorie, dar cu siguranță imaginile zdrobitoare nu-s deloc inventate, așa că ridic steagul alb și înfig în pământ un 10.

5 out of 5 stars (5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Nesokrushimyy

M-a lovit cheful de filme cu tancuri și dădui peste rusnacul Nesokrushimyy (Tankers sau Indestructible), …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *