The commuter

The commuter

The commuter ne prezintă viața unui agent de asigurări aflat la câțiva ani de pensie care zi de zi, an de an, parcurge drumul către serviciu cu același tren.

Intrăm în povestea lui într-o ipostază tare nefericită, când este concediat în cel mai rău moment, cu 5 ani înainte de pensie și fix când familia sa avea nevoie cel mai stringent de bani întrucât fiul său se pregătește de facultate care este al dracului de scumpă.

Și cum ghinionul nu vine singur la pachet, în drum spre tren este ușurat de telefon așa că picat pe gânduri, încearcă să își compună un text pe care să îl recite seara acasă.

Doar că liniștea lui Michael este spulberată de Joanna (Vera Farmiga, cunoscută din seria The conjuring) care-i propune un joc ipotetic care se transformă rapid într-unul adevărat. Pentru 100.000 de dolari Michael trebuie să găsească o persoană din tren înainte ca acesta să ajungă la capăt de linie.

Inițial Michael crede că este vorba despre o glumă dar se dumirește rapid că nu glumea cucoana, așa că se vede nevoit să se apuce de treabă neavând niciun indiciu cu adevărat de ajutor.

Dar nu vă temeți, Michael este jucat de Liam Neeson, așa că știm cum stă treaba cu celebrul lui pachet de abilități, bașca aflăm destul de repede că Michael a fost în trecut și polițist, așa că parcă misiunea nu mai pare chiar imposibilă.

The commuter este a patra colaborare între actorul Liam Neeson și regizorul Jaume Collet-Sara după Unknown, Non-stop și Run all night, toate construite după aceeași rețetă și nici filmul de față nu se depărtează prea mult de aceleași ingrediente.

Filmul nu este nici slab, dar nici memorabil, se amestecă la grămadă cu toate producțiile recente în care Liam Neeson joacă un tip șmecher aflat în pragul pensionării, după o bucată scurtă de timp ți se vor amesteca poveștile în cap de nu o să mai știi exact ce acțiune din ce film este.

Puteau la fel de bine să facă o franciză cu același personaj, atât de similare sunt aceste filme, am crezut chiar că avem parte de un Non stop 2 doar că în loc de avion acțiunea se desfășoară în tren.

Dar să revin la film, nu vă așteptați la acțiune spectaculoasă, în mare parte Liam se plimbă de la un capăt la altul al trenului încercând să găsească și cel mai mic indiciu care să-l ducă la identificarea țintei sale.

Filmul încearcă să ne captiveze prin mintea iscoditoare a lui Michael care este nevoit să apeleze la cunoștințele sale latente de polițist și să inventeze fel și fel de modalități cât mai ingenioase (sau nu) de a reduce cât mai mult numărul potențialelor variante plauzibile și de a încheia acest joc care capătă conotații din ce în ce mai sinistre pe măsură ce trenul își vede de ruta sa.

Desigur, nu se poate film de acțiune cu Liam Neeson și fără ceva zguduieli corp la corp dar se vede că omul a îmbătrânit, modul de filmare și de editare este atât de zdruncinat încât nu îți dai seama cine cu cine, și poate asta s-a și dorit, să nu ne prindem (prea ușor) că în asemenea scene Liam își bea cafeaua în timp ce dublura sa își face treaba.

Deși nu prea impresionează nici la nivel de scenariu, fiind relativ ușor să ne dăm seama de șmecherie, mai ales că ne bate la cap încă de la început cu niște amănunte irelevante pentru acel moment și picate din neant încât este strigător la cer faptul că vor avea ceva impact spre final, The commuter reușește să te bage-n priză și începi să investighezi alături de Michael persoanele din tren care, brusc, devin toate suspecte și nelalocul lor, părând a ascunde fiecare un secret.

Și aici este locul în care filmul excelează, dacă pot spune așa, construiește eficient o atmosferă tensionată în care fiecare față este una potențial răufăcătoare și ești atras în această misiune de a descoperi primul, înaintea lui Michael, care este ținta lui.

Păcat că pe alocuri scenariul este destul de fantasmagoric, mai ales în ceea ce privește atotputernicia celor răi, nici dacă erau Dumnezei nu cred că puteau încropi și executa atât de repede, de eficient și cu precizie milimetrică anumite acțiuni care să-l convingă pe Michael să termine ce are de făcut.

Filmul are și câteva momente comice, rare, dar bine plasate, care au mai tăiat din tensiune și să nu uit, la un moment dat aveam impresia că filmul are lor în universul The conjuring pentru că în el joacă și Patrick Wilson, partenerul actriței Vera Farmiga din acea franciză.

Nu vă imaginați că The commuter este un film alert ca acțiune în formă brută, este mai mult un thriller cerebral în care personajul principal se folosește mai mult de sinapse decât de pumni dar, așa, ca un mic spoiler, finalul cred că va satisface și fanii vizualului, final care, deși cam nelalocul lui, nepotrivindu-se cu restul filmului, a adus un sâmbure de adrenalină pură într-un film, în mare parte, static și claustrofobic.

The commuter se încadrează perfect în categoria filmelor de ianuarie, nu este nici foarte prost încât să fie aruncat direct la televiziune, dar nici foarte răsărit încât să primească o lansare mai în buricul verii, merge cât de un 6.

 

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

 

About admin

Check Also

Spellbound

Spellbound

Neștiind ce să mai văd dintre „vechituri‟, mi s-a arătat în vis acest titlu, Spellbound, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *