The deer hunter

Top AFI 100

Locul 053 – The deer hunter

După locul 54 ocupat de M.A.S.H. (despre războiul din Coreea), iată că imediat vine The deer hunter, un alt film de război, de data asta despre mult prea ecranizatul război din Vietnam.

Michael (Robert de Niro), Steven (John Savage) și Nick (Christopher Walken) sunt trei oameni de rând, mai simpli de atât nu se putea, care-și duc viața grea într-o fundătură de orășel metalurgic unde speranțele într-un trai bun sunt egale cu 0 infinit.

Aici până și o chemare la război devine motiv de sărbătoare în Cuca Măcăii pentru că te mai scoate din monotonie și fix asta li se întâmplă celor trei care sunt recrutați să se cărăbănească în Vietnam să lupte sub steagul înstelat al SUA, chiar dacă nu aveau ei prea mult habar despre ce înseamnă acel război și care-i scopul pentru care SUA s-a băgat ca un supozitor în treaba altora.

Însă înainte de plecare vor să-și petreacă zilele rămase cu familia, bucurându-se de ultimele clipe de liniște înaintea unui eveniment care le va schimba soarta din temelie pentru că nu se știe dacă se vor mai întoarce sau în ce stare fizică sau mintală.

Ba o nuntă, ba o băută cu băieții, ba o ieșire la vânătoare de cerbi, toate astea sunt menite a-i îmbărbăta și a-i pregăti pentru iadul terestru spre care sunt expediați.

Și acum țineți-vă de nădragi, că vine o părere contrară curentului general care ridică în slăvi filmul.

Nu m-a impresionat în totalitate mai ales din cauza faptului că are trei ore din care prima oră este de pomană.

Pur și simplu am asistat la o nuntă cu tot tacâmul, de la pregătirea miresei la aducerea tortului, de la ascultatul întregii slujbe până la petrecerea de după, totul prezentat cu lux de amănunte de începusem să fac spume la gură pentru că abia atunci înțelegeam de ce The deer hunter are trei ore.

Înțeleg zăbovitul înainte de a intra în pâine pentru a cunoaște caracterul personajelor principale, dar nici în halul ăsta, să insiști atât de mult cu ceva ce nu a adus nimic în plus.

Și pe cât de sistematic și minuțios a fost regizorul cu nunta vieții, pe atât de cu capul în nori a fost în restul filmului pentru că imediat după nuntă se face un salt de 180 de grade în film, ne aruncă brusc în mijlocul războiului, de parcă ar fi lipsit niște scene. Apoi, la fel de brusc, sare povestea cu câțiva pași înainte fără să se sinchisească să asigure o curgere fluentă a narațiunii.

Păi bine domnule regizor, ai pierdut o oră întreagă cu jurăminte și dansuri de nuntă și la război sari din una în alta?

Asta a fost marea mea problemă, inconsistența în ritm.

Și nu este singura mea bubă, nu pare deloc realist, se întâmplă destule chestii care frizează logica, de la expedierea ăstora pe front așa, hodoronc-tronc, fără nicio pregătire, până la portretizarea tuturor vietnamezilor ca pe niște brute inumane, ceea ce mi s-a părut dezgustător. Să nu mai zic despre multiplele erori de continuitate și anacronisme evidente.

Dar nah, filmu-i capodoperă. Așa o fi, dar nu pentru mine.

The deer hunter nu este deloc despre război, la fel ca în M.A.S.H., nu prea vedem multe lupte, ba chiar deloc, filmul fiind mai mult despre efectele nefaste ale războiului asupra integrității corporale și, mai ales, asupra sănătății mintale a celor ce iau parte la astfel de conflagrații inutile.

Nu ne asaltă simțurile cu un vizual bombastic, dar războiul crunt, plin de mârșăvie și cruzime (și sunt câteva scene greu de digerat chiar și pentru un ucigaș în serie veteran) se regăsește în comportamentul complet schimbat al celor trei personaje principale.

Mijlocul filmului, partea de război, pune în antiteză începutul și sfârșitul, arătând impactul devastator pe care războiul îl are, dacă la început oamenii, chiar dacă aveau un trai greu, erau cât de cât fericiți, joviali, cu poftă de viață, la sfârșit totul era lugubru, mâhnit, posomorât, războiul sugând orice dram de bucurie din inimile oamenilor.

Filmul scoate în evidență iraționalitatea umană și te dărâmă moral, ar trebui să fii oarecum masochist să vrei să-l vezi de mai multe ori.

Oare mai este cazul să scot în evidență că actoria este stelară? Christopher Walken a luat Oscar pentru rol secundar, iar de Niro alături de Merryl Streep (ce, credeați că scăpați de ea) au fost și ei nominalizați la Oscar.

The deer hunter este o dramă pustiitoare despre înfrângerea spiritului uman de către abominația numită război.

Însă, din păcate, nu a avut efectul pe care-l așteptam din motivele expuse mai sus, nu este un film deloc rău, nu mă înțelegeți greșit, dar nu văd de ce ar merita toate laudele astea exacerbate. Îmi imaginez ce impact a avut la lansare, când rana lăsată de acest război era încă deschisă, dar acum nu prea mai impresionează. Da, are scenele cu ruleta rusească extrem de palpitante, poate unele dintre cele mai intense scene de film văzute vreodată, dar la un mai mult de 7 nu se ridică în opinia mea.

 3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Only the brave

Am amânat prea mult vizionarea lui Only the brave, film din 2017 cu Josh Brolin …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *