The divine move

The divine move

(3 / 5)

Mut cartierul în Coreea de Sud cu filmul Divine move (Sin-ui Hansu).

Are la bază un celebru joc practicat pe scară largă în Asia.

Este vorba despre GO.

Povestea, așa cum stă bine asiaticilor, nu stă prea mult la discuții cu privitorul și te introduce subit într-o lume subterană a jocului GO, plină de interlopi care de care mai periculoși, toți dându-se mari jucători dar nici unul neavând habar cum se joacă acest joc, așa că fac ce se pricep mai bine, țepuiesc fraierii bogătani folosind clasica schemă eu mi-s prost la GO, ce de bani mi-ai câștigat, nu vrei să mărești mizele? Și poc, devin zei în GO dar ajutați pe ascuns de niscai copii geniali răpiți pentru a le satisface ăstora pofta de bani.

Intră în scenă doi frați, unul priceput într-ale GO-ului, băiat cuminte, Tae Seok și celălalt, mai mare și afon dar care o arde în pariuri. Nu e mare secret ce se întâmplă, în urma unui joc eșuat în fața celui mai cel nenorocit din film, Sal-soo, unul din frați e trimis la cer, celălalt la pârnaie, fiindu-i pusă în cârcă moartea fratelui.

O dată ajuns la pușcărie, nu știu cum dracu se face (deh, scenariști) că nimerește printre pârnăiași îndrăgostiți până peste cap de GO, bașca și nenea conducător de pușcărie tot GO servește non-stop. Tae Seok se face repede plăcut de toată lumea câștigând favoruri pentru prizonieri și în schimb, este învățat cum să o ardă în bătaie.

Aici filmul din nou e rapid, nu stă la taclale, în 5 minute gagiul se transformă dintr-un pămpălău speriat de propria-i umbră într-un maestru al artelor marțiale brutale.

La eliberare presupun că știți ce urmează, își trage o echipă de inadaptați dar tare pricepuți în câte ceva, care într-ale actoriei, care într-ale GO-ului, care într-ale gadgeturilor. Pricepuți în câte ceva dar de asemenea, având și câte un defect evident, care-i chior, care-i ciung, care-i gură spartă.

Și pun la cale un plan elaborat de răzbunare având ca scop final mătrășirea lui Sal-soo.

Și de aici încolo povestea intră cu adevărat în pâine, durează un pic până se pornește toată tărășenia dar oricum până atunci nu ai timp să te plictisești.

Și când se pornește șmecheria, apoi să te ții nene bine de tot.

Evident, cam pe aici mă opresc cu naratul, că ajunge, nu că ar fi cine știe ce mari răsturnări de situație dar așa e frumos, să descoperiți singuri ce urmează.

Filmul reușește cu succes să îmbine partidele intense de GO cu secvențele de acțiune.

Deși eram total pe dinafară la ce se întâmpla în respectivele partide și nu pricepeam nimic, că vedeam doar niște bomboane M & M alb-negru mutate de colo-colo pe o tablă, tensiunea era foarte vizibilă, uneori jocurile de GO erau mai pline de adrenalină decât fazele de cafteală chit că mă uitam la ele ca Vanghelie la dicționar.

Apropo de cafteală, băi nene, tare sângeros e filmul, altă mâncare de pește față de cele chinezești, păi aici băieții o ard în torturi, limbi tăiate, ochi scoși și alte asemenea grozăvii, bașca hectolitri de sânge peste tot, nu știu de glumă sud-coreenii, nu prea e bine să te pui rău cu ei, ca să folosesc un joc de cuvinte alb-negru ca să fiu în ton cu subiectul principal al filmului.

Ce-i drept, filmul nu e atât de doldora de acțiune precum m-aș fi așteptat, în sensul că luptele sunt mai rare și scurte comparativ cu ce eram obișnuit, dar compensează prin poveste care e complexă, are destule personaje interesante cu povești care-ți captează interesul încât uiți că ai fi vrut acțiune non-stop.

Nu stau să detaliez care ce scop are în viață, cert e că sunt destule povești care se întretaie, chiar dacă sunt cam multe coincidențe.

Desigur, pe lângă bumbăceală sunt băgate și câteva aspecte comice, de detensionare când și când, să îți mai relaxezi sfincterul.

Și cum îi șade bine unui film sud-coreean, are și ceva scene mulgătoare de lacrimi dar nu știu de ce, însă mi s-a părut că nu prea l-a nimerit, în nici un moment nu am simțit nevoia să pun mâna pe batistă.

Evident, deja devin o placă stricată, nu am nici cea mai mică despre actori, despre regizor nici atât.

Filmul suferă oarecum la acest capitol, mai ales pe partea de personaj negativ, care nu e cine știe ce, doar un cartofor stilat care are în cap doar bani și atât, nimic mai grandios, un personaj liniar care nu te încântă cu nimic, te face să-l urăști pentru că e sângeros, brutal, violent, dar nu într-atât să-l înjuri printre dinți de parcă i-a făcut felul fratelui tău.

În schimb, despre partea tehnică a filmului, spre deosebire de taiwanezul anterior, aici se vede clar că este vorba despre o altă clasă în ceea ce privește stilul de filmat și efectele speciale, alea care sunt, că nu abundă.

Imaginea e clară, secvențele bine filmate, unghiurile perfecte, nu îți dă în nici o clipă senzația de fals, de prezență a ecranelor verzi, sud-coreenii sunt mai stilați în ceea ce privește realizarea tehnică a unui film, dau multă importanță micilor amănunte, ceea ce reprezintă un punct în plus acordat filmului.

Despre mesaje profunde nu prea am ce spune, că nu prea am găsit așa ceva, e un film simplu de răzbunare centrat pe jocul GO, și nu am găsit mesaje mai ales pentru că nu mă pricep absolut deloc la GO. Nu știu ce să zic, poate că un astfel de joc creează o dependență, poate face apel la nocivitatea jocurilor de noroc și că trebuie să avem grijă la așa ceva, să ne ferim pentru că nimic bun nu va ieși din această dependență, ba din contră, pierdere de bani, averi, poate chiar vieți.

Să nu vă așteptați la final fericit, nu prea am văzut filme sud-coreene cu happy-end, totul se termină într-un mare gri, trist pe de o parte, fericit pe de altă parte.

Acum nu știu ce să zic despre film per ansamblu, pe bucăți m-a distrat, dar per total produsul final nu m-a satisfăcut chiar în totalitate, am văzut filme din acea zonă cu mult mai bune și mai impresionante. Nici de aruncat la gunoi nu este, ceea ce face o face bine, chiar dacă se putea și mai bine și un pic mai scurtat.

Îi dau nota 6 dar cu un punct scăzut mai mult din vina mea, că m-am băgat să-l văd fără să mă pun, cel puțin fugitiv, la punct cu subiectul lui principal, și anume jocul de GO. Poate așa, având habar de ce mută ăia piesele și care-i scopul, filmul ar fi prezentat mai mult interes.

Recomandarea mea e să îl urmăriți, că de stricat nu strică, dar nici nu ar fi rău să puneți mâna înainte de a-l viziona pe o carte, să fiți pregătiți cu ceva amănunte despre GO așa cum, spre rușinea mea, nu am făcut-o.

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Link review

About admin

Check Also

The hurricane heist

The hurricane heist

The hurricane heist îngroașă rândul filmelor rizibile care încearcă să profite de un dezastru natural …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *