The fly I

The fly, versiunea din 1986, este un film de groază regizat de David Cronenberg, producție ce-l are în rol principal pe Jeff Goldblum (Independence day, Jurassic World: Fallen kingdom, Jurassic Park) întruchipând un om de știință genial.

Dacă titlul nu lasă loc de vreun mister, bat un pic din aripi să-mi iau avânt și să dezvălui câte ceva măcar din premisa filmului.

Seth Brundle este un cercetător antisocial, nu prea se înțelege el bine cu oamenii, în special când vine vorba de contactul uman, preferă să și-o facă singur, adică treaba.

Doar că la o sindrofie plictisitoare atrage atenția frumoasei Veronica (Geena Davis – Tootsie), o reporteriță băgăreață în căutare de senzațional. Cum petrecerea stagna, Seth îi bagă fetei un fitil de informație care o gâdilă în locurile potrivite.

Astfel, o ademenește în bârlogul lui de burlac unde predomină tot felul de instrumente și drăcovenii tehnice, numai bune de impresionat o fătucă naivă. Dar Veronica nu-i tocmai aterizată din cer pentru a-i zbura hainele de pe ea atât de repede, așa că Seth îi dezvăluie proiectul la care lucrează de atâția azi.

A inventat teleportarea, momentan pe distanțe scurte și doar pentru obiecte inanimate, dar chiar și așa, descoperirea lui este una de-a dreptul epocală.

Acum că v-am adus la zi cu premisa din The fly, prezentându-vă ce se petrece doar în primele 10 minute din film, vă las un pic să vă trageți sufletul, să vă goliți vezica și nu numai, pentru că veți fi martorii unei călătorii de neuitat.

The fly își ia timpul necesar pentru a se coace la foc mic, dar și când iese din crisalidă ne oferă unul dintre cele mai îngrozitoare filme horror din punct de vedere vizual, la mare bătaie cu The thing-ul lui John Carpenter.

Povestea este, în primul rând, una profund umană, drama celui care se joacă de-a Dumnezeu, și poate îmi întind antenele prea mult și văd dincolo de scopul simplu al filmului, acela de a ne dezgusta cât mai mult posibil, dar oare nu sunt și ceva fărâme de mesaje pline de simbolism cu privire la obsesia noastră de a stăpâni secretele bine ascunse ale naturii?

Oare Seth nu reprezintă întreaga omenire care vrea să devină divinitatea care taie și spânzură pe planetă?

Sau n-am de treabă și mestec mai mult decât pot digera?

În centrul filmului este relația dintre Seth și Veronica, relație care suferă multe alterații pe parcursul filmului, de la una romantică, de început, când totul este dulce și pe roze, până la una tragică, spre final, când norii negri ai geneticii eronate își fac de cap.

David Cronenberg se concentrează mult mai ales pe modificările psihologice survenite în mentalitatea personajului înainte de a se axa și pe schimbările fizice.

The fly este un film scârbos, până aproape de declanșarea reflexului vomitiv pentru că efectele speciale practice sunt macabre, grotești, dincolo de suportabilitatea oculară a spectatorului, încă sunt relevante. Și, culmea, nu sunt doar de dragul de a se lăuda că vai, ce i-am băgat pe săracii oameni în tremurici incontrolabil, ci servesc la perfecție povestea abominabilă care va naște coșmaruri minților fragile.

Acest film este un pachet complet, povestea, deși este eterna năpastă a omului de știință care dă greș din diverse motive, este bine pusă în practică de un scenariu reușit și, mai ales, interpretată excelent de cei doi actori care acaparează mare parte din replicile filmului.

Groaza este la cote înalte, și reușește să te înfioreze nu doar prin coșmarul grotesc al torturilor fizice suferite de personajul principal, ci și la nivel sentimental, printr-o relație de iubire blestemată, un fel de Flymeo și Julieta reinterpretată.

Muzica, semnată de Howard Shore, nu te lasă să îți tragi sufletul, te încolțește prin triluri care amplifică senzația lugubră transmisă de film.

The fly este un remake ca la carte, așa cum ar trebui să fie o reimaginare modernă a unei idei învechite, un film căruia nu prea îi pot găsi vreun cusur, poate că o scaldă cam mult pe la început cu dialoguri ce pot părea plictisitoare, dar care ascund semnificații profunde.

Filmu-i depresiv prin ceea ce prezintă pe palierul subliminal, dacă treci peste vizualul provocator de indigestii, și are nelipsitele comentarii sociale specifice filmelor lui Cronenberg, fiind mai mult un lovestory aruncat într-un cocon de groază.

The fly m-a făcut să-l aplaud la scenă deschisă și trebuie să dau fuga să-i capturez pentru insectar nici mai mult, nici mai puțin decât 9 drosophila melanogaster.

Dubla The thing / The fly este una ce nu trebuie ratată de niciun cinefil axat pe zona de „body horror‟ și care are și pastilele potrivite la el.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Friday the 13th

Este vineri, este 13 (noiembrie 2020) așa că hai cu Friday the 13th, să mai …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *