Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The foreigner este un thriller care atacă mult-dezbătutul, dar parcă mai actual ca niciodată, subiect al terorismului. Dar aici nu este vorba despre musulmani, ci despre IRA.
Când Fan, fata adolescentă a unui chinez imigrant cu un restaurant amărât, cade victima unui astfel de atentat, tatăl ei, Minh, depune toate eforturile necesare pentru a se asigura că nemernicii răspunzători de această tragedie vor fi pedepsiți corespunzător, într-un fel sau altul.
Și când tatăl este interpretat de Jackie Chan înseamnă că atentatorilor trebuie să le tremure chiloții pe ei de teamă.
Acesta pornește de la cel mai jos nivel în încercarea lui de a descoperi informații despre caz. Și cum poliția pare neputincioasă în eforturile ei, Minh trebuie să ia chestiunea în propriile-i mâini, așa că ia legătură cu un oficial al guvernului interpretat de Pierce Brosnan, oficial care poate știe ceva despre atentat, poate nu știe, asta vă las pe voi să descoperiți.
Cum Minh nu acceptă un refuz, convins că este imposibil ca acest atentat să fi avut loc fără implicare de la nivel înalt, devine din ce în ce mai insistent pe parcurs, călcând pe bătăturile unor personaje care nu acceptă așa ceva.
Însă The Foreigner nu pornește ca un film tipic celor în care apare Jackie Chan, este, pentru prima parte, mai mult o dramă intensă în care descoperim trecutul tragic al personajului principal și de ce moartea fiicei sale îl devastează în totalitate și furia nemărginită declanșată în sufletul său îl împinge la acțiuni din ce în ce mai furibunde.
Nu vă așteptați de la Jackie Chan să vă încânte cu giumbușlucurile lui din tinerețe, a îmbătrânit, totuși are 64 de ani, s-a maturizat ca actor, a trecut și la treburi mai serioase, dar asta nu înseamnă că vom fi complet privați de scenele sale de acțiune cu care ne-a încântat atâția ani.
Nu sunt foarte multe, dar sunt intense și deja știți pentru ce să vă pregătiți, nu mai este cazul să vă spun la ce la ce nebunii se dedă Jackie Chan.
Însă filmul este mai profund de atât, intră în zona conspirațiilor politice, în lumea asta tensionată a relațiilor dintre englezi și irlandezi și a diplomației unde nu mai știi în cine să ai încredere, în care fiecare încearcă să-și acopere curul pentru a nu fi ciuruit de adversarii politici.
Plus de asta, The foreigner ridică și o problemă interesantă în ceea ce privește modul de acțiune în astfel de situații, când poliția pare legată, voit sau nu, cu mâinile la spate și nu este capabilă de a descoperi cine a provocat atâtea pagube și a devastat o grămadă de vieți omenești.
Este oare în regulă și etic să îți cauți singur dreptatea când alții însărcinați cu asta sunt neputincioși, ajungând, în misiunea de a descoperi adevărul, să devii chiar un atentator la rândul tău doar pentru a-ți face justiție?
Pentru că, fără spoilere (prea multe), Minh se transformă cu fiecare minut al filmului chiar într-unul din cei pe urma cărora pornește, ajungând să terorizeze persoane, chiar cu bombe, pentru a afla numele celor care i-au ucis fiica.
Și unele dintre scene chiar te pun într-o situație neplăcută, pe de o parte, ești trup și suflet alături de Minh în misiunea lui de a descoperi adevărul, dar pe de altă parte, parcă nu ești deloc de acord cu metodele folosite care, chiar dacă la o scară mai mică, nu diferă prea mult de ale celor pe care îi urmărește.
The foreigner are destule surprize în scenariu încât să îți mențină atenția concentrată pe tot parcursul filmului, aflăm că Minh nu este un oarecare și că are în spate o pregătire care ar trebui să-i sperie și pe cei mai atentatori dintre atentatori, nu lipsesc jocurile politice cu dublu tăiș, înjunghierile pe la spate și alte nebunii care te scârbesc pentru că îți dai seama că toată această dramă, toate aceste tragedii, toate victimele sunt în zadar, pentru ce? Un căcat de pământ? Un dram de putere?
Pentru asta sunt ucise zeci, sute, mii de persoane în atentatele astea nenorocite? Din cauza minților bolnave ale unor cretini care se cred îndreptățiți asupra unor lucruri de nimic?
Mă ambalez și încep să dau pe alături, The foreigner este un film intens, neașteptat de interesant și de palpitant, cu destulă acțiune satisfăcătoare și cu multe accente dramatice, mai ales din partea lui Jackie Chan, a cărui durere i se citește pe chip și în toate ridurile sale, oferind o interpretare de top, atât fizică, dar, mai ales, emoțională.
Chiar îmi pare rău că a trecut oarecum pe sub radar acest film, pentru că merită văzut, fiind mult mai bun decât o grămadă de producții celebre, din partea mea merită un 8 și este ceva revigorant să îl văd pe Jackie Chan jucând și altceva decât rolurile sale obișnuite din Rush hour sau Rumble in the Bronx.
(4 / 5)
