The general

Top AFI 100

Loc 018 – The general

Este pentru prima oară când urmăresc un film cu Buster Keaton, eu fiind mai mult în tabără lui Charlie Chaplin, așa că vrând-nevrând, AFI m-a forțat să văd The general.

Filmul este din 1926, este alb-negru (duh!) și este mut (duh!). Cum răbdarea mi-a fost forjată de Intolerance, film realizat în aceleași condiții tehnice, dar și mai vechi și mult mai lung, nu am avut probleme în a urmări acest film ce abia trece de o oră.

Fiind o producție atât de scurtă, nici nu prea am ce dezvălui din povestea extrem de simplistă.

Buster Keaton este Johnnie Gray, un inginer de trenuri ce are două mari iubiri: Annabelle și trenul, nu neapărat în ordinea asta.

Iaca vine războiul civil și bărbații casei Lee se înrolează în armată. Cum Annabelle se udă doar dacă vede o uniformă, îl obligă pe Johnnie să se prezinte la datorie cu arma-n mână dacă vrea să vadă ce este sub crinolina ei.

Săracul Johhnie, ce nu face el pentru iubire? Doar că armata nu are nevoie de el ca soldat, ci este mai util ca inginer, deci Annabelle îl exilează în Ciuciustan că nu vrea să aibă de-a face el, considerându-l un laș.

Acțiunea pornește cu adevărat când lui Johhnie îi este șutit The general, dragul lui tren, și el se îmbarcă într-o aventură plină de peripeții pentru a-și recupera una dintre iubiri, măcar trenul nu-i cere prea multe, doar să-i bage lemne.

Auzisem de Buster Keaton, cine nu recunoaște acest nume? Dar nu știam la ce să mă aștept de la un asemenea film, mai ales că știam că Buster era pe comedie.

Reiterez faptul că filmul a fost realizat acum aproape 100 de ani. Având în vedere acest fapt, The general, din punct de vedere al acțiunii, este excepțional. Nu fac șto-uri de două parale, dacă ideea acestui film ar fi fost propusă azi, nimeni nu s-ar fi înhămat la o asemenea producție pentru că nicio companie de asigurări nu ar fi acceptat să se bage în seamă.

Nici măcar Tom Cruise, că-l știm cât de nebun este, nu cred că s-ar fi riscat la cascadoriile mortale la care s-a dedat Buster Keaton în film, orice rateu ar fi însemnat moarte sigură.

Mă uitam stupefiat și mă întrebam: „Băi, nebunul ăsta nu este filmat în fața unui ecran pe care rulează imagini, ca în alte filme din acea perioadă?” Nicidecum, țăcănitul este la fața locului.

Omul a fost dedicat 100% filmului, a folosit locomotive reale, poduri reale (nici nu era vreo alternativă la acea vreme) și și-a pus viața în pericol cu giumbușlucurile lui.

The general este o comedie de acțiune, în care umorul este fizic (verbal era greu, fiind un film mut) și eroismul mai mult accidental.

În esență, filmul este o urmărire între trenuri, urmărire presărată cu multe obstacole primejdioase.

Și nu o scriu doar de dragul de a părea cine știe ce eminență cenușie în cinematografie, dar The general cred că este comedia fizică la care am râs cel mai mult la tâmpeniile la care se deda Buster. Dar eram în același timp și uimit de ce a putut face acum aproape 100 de ani acest om, o combinație de Tom Cruise cu Jackie Chan, artist pentru care nicio cascadorie nu părea prea periculoasă.

Fiind un film fără dialog, actorii sunt extrem de expresivi, mai ales Buster Keaton care transmite atât de ușor prin grimase și contorsionări faciale fel și fel de stări, de la mirare la frică, de la iubire la indignare, de la supărare la bucurie. Și evoluția lui silențioasă este enormă, de la un simplu inginer iubăreț la erou brav.

Și are o privire atât de pătrunzătoare încât îți sfredelește sufletul, uneori se uita cu atâta ardoare în cameră încât începeam să mă întreb dacă i-am greșit cu ceva de se uită cu atâta patos la mine.

Acțiunea ceferistă se îmbină cu comedia fizică perfect, unele gaguri sunt cu detonare imediată, altele necesită o construcție mai îndelungată, dar cu efect garantat.

Structura narativă este simplă, la obiect, fără răsturnări (cel puțin nu de situație) și, fiind și foarte scurt, The general nu are nicio secundă moartă, totul curge fluent.

Mi-a plăcut mult una din secvențele de la început, ce evoca o aură de filozofie, mișcarea nemișcată, deși filmul pare simplu, se simte în spatele lui o tentă mistică, gânditoare, chiar împărțirea filmului duce cu mintea la proverbul: Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.

Pfiu, am zis că nu prea am ce scrie despre un film ce ține cât un episod dintr-un serial, dar iată că m-am întins pentru că The general mi se pare genial prin execuție și profund prin simplitatea lui, și nu voi fi nesimțit încât să mă leg de evidentele îmbinări ale cadrelor din cauza tehnicii încă rudimentare sau de cele câteva erori de continuitate. În filmele de azi le taxez la greu, că nu mai sunt de acceptat, dar nu și la un film de acum aproape un secol când cinematografia era în scutece și încă învăța.

N-aș fi crezut, sincer, că pot scoate un 10 din pălărie pentru un film atât de vechi, dar The general mă obligă la așa ceva.

5 out of 5 stars (5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Palm Springs

Am dat o raită și pe la Hulu să confisc Palm Springs, o comedie romantică …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *