The gentlemen

The gentlemen este revenirea la origini a lui Guy Ritchie după ce a arat câmpii cu eșecul financiar King Arthur – Legend of the sword și rateul calitativ Aladdin.

În The gentlemen avem parte de-o poveste cu gangsteri londonezi, un subiect atât de dulce lui Guy Ritchie și la care se pricepe foarte bine.

Filmu-i plin de actori dragi regizorului, dar și renumiți, de la Charlie Hunnam la Colin Farrell, de la Matthew McConaughey la Hugh Grant.

Mi-au pus poantele de balet pentru că trebuie să valsez printre rânduri pentru a nu scăpa elemente importante din intriga complexă a filmului.

Personajul principal în jurul căruia se învârte camera de filmat este Mickey Pearson (Matthew McConaughey), mare mahăr traficant de iarbă verde de acasă care simte că îi cam sună ceasul a pensionare, deși este în floarea vârstei, așa că vrea să se dedice aristocrației și nevestei lui. Dar pentru asta trebuie să scape de afacerea de sute de milioane de lire și caută cumpărător. La așa business înfloritor, doritorii colcăie mai ceva ca puradeii somalezi când sunt vizitați de Angelina Jolie.

Doar că lucrurile nu decurg ca pe roate și intriga se îmbârligă tot mai mult, cineva dorind să-i facă lui Mickey cunoștință mai timpurie cu lacătul de la Porțile Raiului.

În mare parte povestea din The gentlemen este narată de un ziarist băgăreț, Fletcher, care miroase niște cașcaval pentru el și se pune la taclale cu mâna dreaptă a lui Mickey pentru a-l determina să scuipe niște lire multe în schimbul unor dovezi compromițătoare. Practic, cei doi despică în patru evenimente deja petrecute, doar că noi nu știm, încă, unde zace adevărul și ce este doar fantezie.

Șmecheria la The gentlemen este că imaginația lui Fletcher este cam bogată și înflorește multe aspecte ale poveștii, așa că nu ne rămâne decât să ne dăm seama care-i realitate și care-i balivernă.

Cui îi sunt dragi filme mai vechi (înaintea erei Madonna) ale lui Guy Ritchie ca Lock, stock and two smoking barrels sau Snatch, cu siguranță va aprecia această producție pentru că este realizată pe același stil, doar că aici gangsterii sunt mai cizelați, mai manierați, mai suavi, mai carismatici, mai domoli în acțiune, mai gânditori, măsoară de trei ori pentru a tăia odată, deși înlăuntrul lor mocnește un foc ce abia așteaptă să iasă la suprafață și să ardă fraierii care se pun contra.

Filmul este foarte amuzant pentru că ăia mari și răi sunt deseori puși în niște situații absurde care, deși se lasă cu violență brutală, reușesc să nască destule chicote în rândul audienței.

Scenariul este perla care iese în evidență, este imprevizibil, atât datorită faptului că amestecă ficțiunea cu realitatea, dar este și inteligent prin turnurile pe care le ia povestea și prin baroasele pe care le primește spectatorul în cap la fiecare sucitură de gât generată de surprizele pregătite de film.

The gentlemen are o poveste care devine tot mai complicată pe măsură ce se scurge timpul și tocmai de aici vine farmecul, pentru că abia așteptam să văd care pe cine, cum și unde mai trădează și când și în ce fel malefic mai complotează pentru a-și atinge țelul abject și ilegal ce de multe ori se lasă cu cărări pavate cu cadavre.

Actoria este la superlativ, la atâtea nume celebre, era culmea să fie un rateu din acest punct de vedere, iar personajele imaginate de scenariu, deși sunt toate plămădite din același lut ilicit, unele sunt revoltătoare, iar altele fascinante, deși toate merită un singur tratament de lungă durată: mititica de maximă securitate.

Ritmul este rapid, nu ai cum să spui că te plictisești la film, chiar dacă nu îți place, pentru că dialogurile lovesc în permanență cu viteza fulgerului, situațiile conflictuale izbucnesc după fiecare colț, iar agitația și haosul fac casă bună aici pe marele ecran.

The gentlemen se ridică la nivelul numelui și transpiră eleganță prin toți porii, iar creativitatea de care dă dovadă Guy Ritchie în prezentarea poveștii, ce are mai multe straturi ca o ceapă modificată genetic, asigură surprize noi cu fiecare cadru și o mulțime de personaje pe care le cunoaștem pe măsură ce acțiunea progresează spre un deznodământ ce nu este așa ușor de ghicit.

Nu pot să nu menționez și o urmă de semi-parodie / semi-bășcălie pe care Guy Ricthie o face la propria-i adresă, dar trebuie să fiți foarte atenți că puteți rata ușor momentul.

Elemente negative nu ar fi prea multe de scos în evidență, poate doar faptul că The gentlemen seamănă foarte mult cu cele două filme din tinerețea lui Guy Ritchie, fiind construit pe același calapod și chiar dacă modul de prezentare este diferit, la bază am avut parte de o poveste identică.

Și tocmai de asta, oricât de amuzat am fost de film și luat prin surprindere în anumite momente, îi bag doar 8 ghivece în solar.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

The good, the bad and the ugly

The good, the bad and the ugly concluzionează trilogia Omului Fără Nume în care Clint …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *