The Godfather: Part III

La 16 ani de la apariția lui The Godfather: Part II, când nimeni nu se mai aștepta, hop, sare-n scenă The Godfather: Part III în regia, cum se putea altfel, a lui Francis Ford Coppola.

Povestea se învârte în jurul aceluiași personaj central din The Godfather: Part II, anume Michael Corleone (Al Pacino – The irishman, Once upon a time in Hollywood), cu mulți ani mai bătrân decât la finele părții secunde.

Anii au trecut, peisajul lumii criminale în mijlocul căreia se învârte Don Michael s-a schimbat și el drastic, iar familia Corleone s-a împuținat, Michael neavând un urmaș demn să preia afacerile familiei sale.

Obosit și pe final de carieră, acesta vrea să devină un om onorabil, pe cât se poate, având în vedere trecutul său întunecat, și este decis să dea activitatea hotelieră și de cazinou în schimbul afacerilor imobiliare.

Dar marea familie a mafiei italiano-americane nu vede cu ochi buni aceste schimbări, că doar ce dracului, de aia se numesc mafioți, să gangsterească, nu să plătească taxe și impozite ca orice cioflingar amărât.

Cum timpul s-a scurs și peste familia lui Michael în prim-plan ajung și odraslele acestuia, fata Mary (Sofia Coppola, nepotismul la cel mai înalt nivel), care se ocupă de fundația mai mult decât generoasă înființată de tac-su, și băiatul Tony (Franc D`Ambrosio) care vrea să devină cântăreț de operă și nu avocat, spre disperarea părinților, și care nici prin cap nu-i trece să preia biciul virtual pentru a mânui afacerile familiei, un laitmotiv destul de cunoscut.

Un alt personaj care va juca un rol important în The Godfather: Part III este Vincent Mancini (Andy Garcia), fiul nelegitim al lui Sonny, fratele răposat al lui Michael, care vrea și el să își facă un nume în rândul unei familii, de preferat Corleone.

The Godfather: Part III, deși cam hulit de critici și public laolaltă, nu mi s-a părut deloc de lepădat. Nu mai este el un film cu și despre mafia italiană, ci este o reprezentare a decăderii unui imperiu pentru că în film, oricât de temuți sunt sicilienii ucigași, fără scrupule și cu fitilul scurt atârnat de temperament, sunt alții și mai nenorociți decât ei.

Mai răi decât mafioții italienii sunt afaceriștii legali, corporațiile multinaționale care calcă totul în picioare pentru un bănuț în plus.

Filmul este controversat din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, în toată țesătura asta de trădări și crime este implicată o organizație milenară asupra căreia se aruncă o umbră imensă și suspiciuni de corupție, fapt ce cu siguranță nu a picat deloc bine multor persoane influente deoarece filmul are potențialul de a știrbi încredere în instituția respectivă.

Bine, între timp s-a agățat singură de cracă, dar acum 30 de ani de-abia căuta frânghia și săpunul.

În al doilea rând, se insistă prea mult pe o poveste de dragoste interzisă care nu avea ce căuta într-un asemenea film. Dezgust vomitos sau comportament libertin? Aici fiecare decide.

Dacă primul aspect l-am înțeles și chiar l-am apreciat, amorul ăsta dizgrațios nu avea ce să caute într-un asemenea film.

Poate am devenit mai molâu odată cu trecerea anilor, dar dintre toate cele trei filme, The Godfather: Part III mi s-a părut cel mai emoționant și m-a făcut să storc un pic de suc oxidant din propria plantație.

Este foarte trist, aproape lipsit de acțiune, drama este cea care predomină, de la destrămarea regatului prezidat cu o mână de fier de Don Michael ce transmitea teroare și mai puțin respect, până la fărâmițarea relațiilor din sânul intim al familiei Corleone. În The Godafther: Part III volumul tristeții este dat la maximum și chiar dacă nasolelile care se petrec sunt servite de scenariu cu nonșalanță unor criminali, am suferit alături de personaje.

Evoluția personajului Michael Corleone este fascinantă, acum, ajuns la bătrânețe, nu mai are aceeași sclipire de autoritate în ochi, lasă garda jos, fapt ce permite haitei înfometate de dușmani să atace.

Am exagerat când am zis că nu are acțiune, filmul durează aproape trei ore, așa că nu putea să capteze atenția doar cu dramă. Avem prezente eternele acte de trădare și de răzbunare, rămân imprevizibile, deși mă așteptam să fie așa, că nu totul este ceea ce pare, obișnuit din primele două părți.

Bijuteria filmului, piesa de rezistență mi s-a părut a fi scena operetei ce durează destul de mult și care a dus tensiunea la un nivel insuportabil pentru că nu știam ce avea să se întâmple și cine avea să cânte ultima partitură a acestei simfonii a violenței afaceriste, fără implicații personale.

Poate scriu o blasfemie, dar ca nivel de intensitate și grad de interes mi s-a părut mai bun ca The Godfather: Part II. Dacă partea secundă a fost mai molcomă, aici după fiecare colț așteptam să răsară câțiva asasini tocmiți să înroșească trotuarul sau podeaua cu bulion uman.

Singura mare bilă neagră cu care dărâm zidul impenetrabil al filmului este, evident, prezența scândurii actoricești Sofia Coppola, trântită în distribuție doar că așa a vrut tăticul.

Cu riscul de a fi misogin sau superficial, cel puțin în film, Sofia Coppola are o față de proastă, în toate scenele are aceeași privire bovină ce parcă solicită să fie dusă la abator pentru a fi scăpată de suferință, iar replicile le rostește pe un ton robotic, de parcă abia atunci învață să vorbească.

Nici nu este de mirare că după acest film a mai jucat un rol principal în exact 0 filme. Bine, și înainte de The Godfather: Part III, tot 0 roluri de marcă a avut, dovadă că duduia se pricepe la actorie la fel cum se pricepe popa la refuzat bani și copii.

În rest, ceilalți actori au strălucit, mai ales Al Pacino care, culmea, mi s-a părut că a interpretat și mai bine acest rol a treia oară, dar nu a primit nominalizare la Oscar ca în precedentele două filme.

S-a și nimerit să apară în același an ca Dances with the wolves și Goodfellas, dar Al Pacino tot a fost nominalizat, însă pentru rolul din Dick Tracy.

La fel ca The Godfather: Part II, filmul este infectat de multe erori, unele inerente, altele evidente, ce fac referire la filmele anterioare, precum acest desen care în The Godfather: Part II apare așa:

și în The Godather: Part III apare complet diferit, nu doar că desenul este altul, dar și mărimea este cu totul alta:

În afară de „actoria” Sofiei Coppola și a erorilor precum cea de mai sus, nu am ce să comentez la adresa lui The Godfather: Part III, mai ales că finalul este unul sfâșietor și plin de simbolism pentru cine a fost atent la toate cele trei filme, așa cum am fost eu, urmărind trilogia pe parcursul a 24 de ore.

Ținând cont că mi-a plăcut mai mult decât The Godfather: Part II căruia i-am dat 9, dar nu se ridică la nivelul lui The Godfather, atunci nu am decât să mă opresc undeva la mijloc și să-i pup mâna de 9,5 ori.

Recenzie The Godfather

Recenzie The Godfather Part II

4.8 out of 5 stars (4,8 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Raging bull

Top AFI 100 Locul 004 – Raging bull Imediat în afara podiumului acestui top, oarecum …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *