The hitman`s wife`s bodyguard

The hitman`s wife`s bodyguard (prea multe `s) este o continuare neașteptată la The hitman`s bodyguard, o comedie de acțiune destul de OK, nimic special, cu Ryan Reynolds (Deadpool, The Croods) și Samuel L. Jackson (Pulp fiction, Kingsman), film apărut în 2017. Cum producția a fost ieftină și succesul moderat, un sequel a fost antamat.

Așadar în Bădia gardului muierii căsăpitorului (traducere liberă), personajul jucat de Ryan Reynolds, mare sculament în arta protecției personale a altora, suferă o scoborâre nervoasă mai ceva ca scufundarea Titanicului după evenimentele care l-au lăsat paralizat cerebral, figurativ, din primul film în care Darius Kincaid (Samuel L. Jackson) l-a belit de mai multe ori. Doftorul de țăcăniți, psiholog în termeni elevați, îi recomandă o vacanță tămăduitoare în Italia.

Reticent la început, ca tot omul la sfatul medicului, Michael Bryce se tirează în Capri să-și oblojească sentimentele pe-un șezlong, la plajă, cu soarele-n ochelari și ochii după șnururi subțiri pitite-ntre buci bronzate.

Dar se lipește liniștea de el ca acordul gramatical de maneliști sau ca IQ-ul de vitrinele umane de lanțuri groase de aur, așa că scandalul îl năpădește cât ai zice mameloane pentru că la orizont se înființează nevasta din titlu, soția asasinului Darius, anume Sonia jucată de Salma Hayek (How to be a latin lover, Like a boss), care-l ia pe sus pe Bryce să-l salveze pe dragul ei soț răpit din cauze încă necunoscute.

Ah, și la mijloc este și un conflict economic aleatoriu care s-ar putea solda cu distrugerea fizică a Europei, dar nu prea are importanță, este mai mult de formă motivația răufăcătorului banal și neimpresionant jucat de Antonio Banderas.

Filmul mi-a provocat sentimente polarizante, fiecare element bun era rapid anihilat de unul rău.

The hitman`s wife`s bodyguard suferă de sindromul grandorii, se simte obligat să depășească la toate capitolele fratele cel mare și asta are rezultate contrastante.

Exagerează cu aspectul meta, nu este deloc subtil, are multiple referințe către filme celebre, de la Casablanca la Scarface, dar nu-s deloc finuțe sau cu vreo urmă de inteligență în ele. La dracu, este atât de „in your face” încât Ryan Reynolds reușit să-și facă reclamă și la ginul său, Aviation. Și nici asta nu are vreun strop de subtilitate, ba chiar este din topor, iar fazele astea destul de „cringe‟ mi-au strepezit dinții.

Multe dintre glume nu sunt condimentate și se rezumă la o ceartă continuă între cele 3 personaje care vorbesc / urlă / înjură simultan de nu mai înțelegi nimic în toată acea hărmălaie. Dacă n-ai un Ibuprofen strecurat în băutură s-ar putea să te ia cu capul.

Acum și o parte bună, să șterg gustul amar lăsat de unele dintre glume. Și iese la iveală porcu` lui Cage la iveală, așa că-mi cer scuze preventiv. Deci, Salma Hayek, că machiaj, că operații estetice, nu contează, este incredibil de sexy în film și scenariul se folosește la capacitate maximă de nurii ei apetisanți, băgând-o în cele mai decoltate și strâmte ținute menite să-i scoată la înaintare farmecele încât până și cei cu intoleranță la lactoza s-ar risca la o înghețată italiană. Parcă și aici exagerează cu poantele țâțoase, dar nu am putut să mă supăr pe asta.

Revin la spurcarea filmului care nu se ia nici măcar o clipă în serios, probabil asta a fost intenția, dar frizează ridicolul, dacă a vrut să fie o parodie a filmelor cu acțiune neverosimilă, nu prea i-a ieșit, el însuși fiind o asemenea producție care apelează la toate clișeele obosite ale acestui gen. Eroii nu pățesc nimic incompatibil cu viața, deși ar fi trebuit să crape de nenumărate ori, iar turmele de descreierați cu arme care-i atacă în permanență sunt de-o incompetență crasă, specimene numai bune pentru posturi de miniștri.

Că veni vorba de acțiune, deși aberantă pe alocuri, este bombastică și dementă, la alt nivel decât în primul film, dar bugetul destul de subțirel se simte în unele scene slab realizate, mă refer la cele de anvergură, prea ambițioase, în care picioarele sunt prea lungi și plapuma prea scurtă.

Nu vine cu nimic special, scenele sunt dintre cele mai banale, dar sunt diverse, explodează multe rahaturi în film, unele dintre ele doar de dragul de a mai consuma ceva gazolină și a-l face fericit pe un oarece Michael Bay.

De principiu, a avut prea multe scene seci care s-au vrut a fi comice, dar n-au fost pe gustul meu, dar și când le nimerește, și o face de câteva ori, mamma mia!!!, râdeam ca Mutu la liniile continue pe autostradă. Bașca are și vreo 2 momente geniale, bine măcar că pe astea nu le-a dezvăluit trailerul.

Coloana sonora este bestială și combinația dintre melodii și ceea ce se petrece pe ecran a generat, în cazul meu, mai multe râsete decât glumele răsuflate.

Pe actori îi știți deja și cunoașteți ce le poate pielea, mai ales că au la dispoziție drept arsenal verbal un scenariu plin de invective în care înjurăturile sunt la loc de cinste și singurele momente în care nu este ejaculat prematur vreun fuck apar atunci când nimeni nu vorbește, adică foarte rar. Beliți bine ochii la aparițiile unor actori celebri în roluri mici.

Concluzia?

The hitman`s wife`s bodyguard nu mi-a plăcut pe cât aș fi vrut, are momente în care strălucește cu adevărat, dar în rest scenariul este de-o mediocritate iritantă și prea gălăgioasă pe care nici măcar șarmul celor 3 actori principali nu-l poate eleva la un nivel superior. Este clar un pas în spate față de primul film căruia i-am livrat un 7, dar pentru The hitman`s wife`s bodyguard mai scad din tarif și îi programez 6 ședințe de terapie. Deși, dacă este să fiu cinstit, dacă eram mai oBiectiv, i-aș fi dat mai puțin, dar nah…

3 out of 5 stars (3 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Stuck together

Când vreau o comedie, mă duc mai întâi în Franța, și acum am dat peste …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *