The hypnosis

The hypnosis este un thriller sud-coreean al cărui subiect, mânca-v-ar tata de dragi ce-mi sunteți, că repede v-ați prins, este hipnoza.

Regizat de Jae-Hoon Choi (The swordsman), filmul se duce-n spirală infinită către Do-hyun (David Lee), un student țâță de mâță, mândria universității, care primește misiune de la o tanti profesoară să-l ia de mână pe Jin-ho, un fârtat care a suferit o mare traumă-n perioada infantilă a vieții sale, și să-l ducă la hipnoterapie pentru a uita amintirile ce-l perpelesc zi și noapte și nu-l lasă deloc în pace.

Zis și făcut.

Doar că, ups, băieții încep să aibă viziuni tot mai stranii care sunt sau nu halucinații? Este hipnoză sau au luat-o razna?

Premisa este una extrem de interesantă și ridică destule semne de întrebare asupra validității acestei proceduri.

Oare cât de moral este să vrem să ne ștergem din memorie anumite amintiri tragice? Amintiri care, într-un final, reprezintă parte din componenta mintală a fiecăruia dintre noi. Și cum este în firea omului, orice este creat pentru a face bine este ușor transformat într-o armă. Dar o iau înainte și asta nu este bine.

The hypnosis poate fi ușor inserat în categoria mindfuck movie pentru că scenariul ți-o trage la creier mai ceva ca o bandă de armăsari musculoși într-o scenă gangbang. Este cu mari belite cerebrale această producție care amestecă destul de bine genurile.

Pornește ca un thriller psihologic în care încerci să îți dai seama ce este realitate și ce este vrăjeală hipnotică, dar pe parcurs se transformă într-un horror zdravăn, pentru că imaginile devin tot mai sângeroase și se petrec fapte care l-ar incomoda vizual până și pe Pinhead.

Din nefericire pentru The hypnosis, și acum o dau pe „oxymoronie‟, pe cât de captivantă este povestea în miezul ei, pe atât de plictisitoare este, în unele momente, cu modul în care alege să o prezinte. Asta împiedică filmul să fie unul bun, sau chiar mai sus de atât, și rămâne doar la stadiul de decent.

Eram implicat până-n gât în poveste, încercând să rezolv misterul, să pun cap la cap informațiile, să curăț tăios elementele manipulatoare, care aveau ca scop aruncarea spectatorului pe căi greșite, îmi fierbea creierul de atâtea planuri născocite. Asta în timp ce pe ecran personajele o cam ardeau în pălăvrăgeli de gura sobei între momentele interesante ale filmului.

Aceste sentimente contradictorii, de interes ingenuu combinat cu plictiseală perfidă, au creat în jurul filmului o atmosferă confuză, poate voită ca urmare a subiectului atacat.

Nu știam dacă să mă bucur că enigma este una greu de penetrat sau să înjur cu toți dinții că The hypnosis mă aburește cu tot felul de scene austere neimpresionante.

Firul narativ curge cam împiedicat, mi se pare că-i cam fracturat pentru a transforma filmul într-o experiență fluentă, dar poate doar mi se pare.

Însă, per ansamblu, filmul m-a convins, sper că pe căi naturale, să înclin balanța spre o notă pozitivă, mai ales că scenariul uite așa valsează cu mintea spectatorului:

Undeva pe la jumătatea drumului din poză, să continui comparația, îți cam dai seama care-i îmbârligătură sublimă și asta arată o slăbiciune pe tura de final a scenariului care și-a slobozit cam repede încărcătura.

Nu mă interogați cu privire la actori, nu îi cunosc, că-s prea tineri și n-au avut timp să se perinde prin destule filme încât să-i iau în colimator, au fost așa și așa.

Citiți-mi rândurile, citiți-mi rândurile, scufundați-vă în neant, scufundați-vă în neant. Ați adormit? Ce PIN aveți la card? Hai că mă retrag, nu înainte de a-i ascuți lui The hypnosis 7 creioane.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link TMDB

About admin

Check Also

Water Gate Bridge

Water Gate Bridge este denumit și The battle at Lake Changjin II, să fie mai …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.