The interview

The interview

(2,5 / 5)

Da, este vorba despre controversatul sau, mai bine zis, artificial controversatul The interview.

Presupun că știe toată lumea despre ce e vorba și de unde a pornit controversa, deși la ce mesaj are filmul, te gândești dacă a fost ceva real sau ceva fabricat.

Intriga e binecunoscută, avem 2 personaje adânc înfipte în showbiz, un moderator, Dave Skylark interpretat de James Franco și un producător, Aaron Rapaport, interpretat de Seth Rogen, care patronează o cocină de talkshow tabloid, tot ce-i mai rău în lumea televiziunii, din una în alta, se ajunge la posibilitatea obținerii unui interviu cu Kim Jong-un, președintele și regele și zeul Coreei de Nord.

Obțin acest interviu, intervine CIA care-l vrea mort și concepe un plan fantasmagoric având ca finalitate moartea lui Kim și eliberarea Coreei de Nord de opresor și salvarea USA de potențiale atacuri cu bombe nucleare.

Nah, scenariu total cretin și aiuritor specific lui Seth Rogen în genul This is the end sau Pineapple Express.

Sincer, mă așteptam la o porcărie de film.

Cu toate astea, am fost plăcut surprins să văd că nu e o porcărie, chiar atât de mare, dar tot o porcărie.

Pe scurt, filmul e structurat în 3 părți, prima fiind cea hazlie, cu câteva poante bune care-și ating ținta, dar foarte puține, cu cei 2 maimuțărindu-se în stilul caracteristic, cu câteva apariții scurte ale unor vedete care-și joacă propriul rol și participă la niște glume făcute pe seama lor, cu niscai petreceri legendare care se lasă cu orgii de droguri și sex.

Apoi partea secundă se desfășoară în Coreea de Nord, pregătind interviul și e cea mai slabă parte a filmului, pleacă pe un ton serios, cu lagăre de concentrare, foamete, opresiune, dar o dă repede pe glume nesărate și repetate non-stop astfel încât după 2-3 repetări deja își pierd hazul puțin pe care-l aveau. Aici ni se arată un Kim uman, sensibil, glumeț, porcos, petrecăreț, total opus imaginii prezentate de mass media, o ard în petreceri, distracții inofensive cu tancul, beții, orgii, astfel încât Dave începe să aibă dubii serioase cu privire la misiunea lui.

Partea finală e cea a interviului efectiv, o parte care o dă spre acțiune, apar răsturnări de situație, Kim își arată adevărata față, loialii lui se răscoală împotriva lui, pornește revolta, nu prea mai avem parte de cine știe ce umor, ci de acțiune ca la carte. Dacă reușesc cei doi să își ducă la bun sfârșit misiunea vă las să aflați.

Per total, filmul e o comedie tâmpițică, având o premisă absolut nerealistă, presărată cu ceva acțiune, dacă în loc de Kim ar fi fost vreun personaj imaginar, atunci ar fi trecut neobservat acest film.

Nu e nici pe departe vreo capodoperă, așa cum ni se sugerează, e în trendul stabilit de Seth Rogen și celălalt scenarist, Evan Goldberg, care e și regizorul.

Personajele principale sunt interpretate de bunii prieteni Seth Rogen și James Franco care-și fac obișnuitele maimuțăreli, nimic spectaculos, Kim e interpretat de …., de fapt, nici nu contează numele, oricum, orice asiatic ar fi fost bun, că toți seamănă.

Asta a fost o glumă cu tentă rasistă, cam în genul celor din film, deci sunt în trend.

Deși pare superficial la suprafață, filmul are câteva ținte precise, în primul și în primul rând, atacă mass media, transmițând un mesaj asemănător cu cel din Gone girl.

S-a ajuns la o asemenea prostituare a televiziunilor, a ziarelor, a tot ce ține de informare încât ceea ce oferă nu se mai numește de mult jurnalism. Nimeni nu mai este interesat de calitate, ci de audiențe, nu mai contează ce lături emit, contează câtă prostime îi urmăresc.

Problema nu e numai din partea asta, e și din celălalt capăt, că prostimea cu cât vede mai multe lături, cu atât le înghite mai cu nesaț. Poți să butonezi telecomanda până-i sar tastele, degeaba, nu vei găsi nimic interesant din punct de vedere intelectual sau cultural, ci numai porcării de emisiuni precum cea moderată de Dave, emisiune care e prototipul show-ului practicat peste tot în lume unde se discută de la chiloții pătați ai lui X până la numărul de fire de păr din urechea stângă a lui Y, emisiuni care nu fac altceva decât să cretinizeze și mai mult o populație deja adusă în pragul idioțeniei. Iar răspunsul lui Dave este iar tiparul răspunsului universal, fac asta pentru că asta se vinde și asta consumă telespectatorul, scuza penibilă a celui care nu știe altceva.

Sunt un idealist, dar dacă de mâine nu ar mai exista asemenea emisiuni (exemplu de la noi, Acces direct, Măruță, Capatos, Mireasă, astea îmi vin în minte, probabil sunt mult mai multe), în mod clar publicul nu va muri, ci se va adapta, dacă primește numai emisiuni de calitate într-un final le va urmări. Dar asta e greu de făcut, așa că este aleasă calea cea mai ușoară.

De asemenea, pe lângă calitatea execrabilă a televiziunilor, avem de a face și cu manipularea extremă, chiar inventarea unor subiecte încât nu mai știi ce e real sau ce e fals, apropo de imaginea de om de treabă zugrăvită lui Kim, ne arată cât de ușor se poate construi o asemenea imagine credibilă, că nah, doar ai văzut-o la televizor și dacă e la TV atunci musai e pe bune, conform gândirii de turmă ale spălaților pe creier care am ajuns. În curând vom ajunge la stadiul de cirezi de vite obeze conduse foarte ușor, probabil e un țel la care mai marii lumii visează cu nesaț.

Atacă un pic și situația jalnică în care se află cetățenii Coreei de Nord care acceptă regimul dictatorial impus de Kim și de predecesorii lui, considerați niște zei printre muritori (apropo de spălare de creier) dar de fapt, nu asta am făcut și noi vreme de jumătate de secol până ne-am răsculat?

Se mai leagă și de politica USA de a-și băga nasul cam peste tot, deși nu prea-i fierbe oala, iar când cineva-și bagă nasul în ciorba ei, sare de cur în sus că doar USA e cea mai cea națiune de pe Pământ în mintea lor bolnavă.

Înțeleg de ce partea finală ar fi ridicat niște semne de întrebare pentru cei din Coreea de Nord, nu atât cu privire la misiunea de ucidere a conducătorului lor, ci cu privire la ideea de revoluție, de a-ți decide propria soarta, de unde și amenințările cu privire  la atacurile teroriste în cazul lansării filmului în cinematografe, asta dacă acele amenințări au existat cu adevărat, asta apropo de fabricarea și manipularea știrilor, cine știe dacă a fost ceva real sau inventat? Doar cei de la Sony.

Cam atât, o comedie banală, cu situații forțate, stupide, cu umor de toaletă, cu niscai mesaje sociale, cu pretenții de satiră dar care nu-i iese, nota 5 cu indulgență, asta datorită mesajelor pe care probabil un pubertan de 15 ani nu le va observa, fiind ocupat să râdă în hohote la glume cu coaie și puțe împuțite și care va considera filmul acesta comedia anului.

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Link review

About admin

Check Also

Tag

Tag

Tag este o comedie bazată pe fapte reale, da, nu glumesc, premisa filmului chiar există …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *