The jungle book

 

The jungle book Mowgli4 Stars (4 / 5)

V-ați dat seama după titlu cam care-i treaba cu The jungle book, avem de-a face cu o nouă reiterare a clasicei povești a lui Mowgli și a aventurilor sale prin jungla împânzită de animale vorbitoare de engleză, de ce unele vorbesc engleză și altele nu vorbesc deloc, nu mai contează, să zicem că punem botul la chestia asta (deh, suspension of disbelief).

Pentru cine nu știe despre ce e vorba în acest film adaptat după cartea scrisă de Rudyard Kipling, pe scurt, avem una bucată puradel, recte Mowgli, rătăcit prin pădure, găsit de o panteră, Bagheera, și plasat unei haite de lupi condusă de șeful Akela și de șefa șefului, Raksha, care-l cresc ca pe propria odraslă.

Cum nimic nu durează o veșnicie, Mowgli crește și își dă seama că nu prea se potrivește în peisaj, ba mai mult de atât, vestea că un pui de om colcăie prin junglă ajunge la urechile lui Shere Kahn, un tigru fioros cu o moacă de băgat în sperieți, căruia i se pune pata pe săracul Mowgli pe care l-ar vrea ciulama la cină.

Dar Bagheera, pantera maiestuoasă, nu are de gând să-l lase pe Mowgli să devină haleală pentru Shere Khan, așa că îl îndrumă spre cel mai apropiat sat unde crede el că Mowgli s-ar integra. Trebuie să se ascundă de Shere Khan mai ceva ca o shaorma cu de toate de apetitul Oanei Roman (da, știu, e fumată gluma, dar nu îmi vine alta în minte acum).

Evident că pe drum Mowgli întâlnește tot felul de personaje, mă rog, animale, fiecare cu intenții diferite, care să-l halească întreg, care să-l ajute să facă rost de haleală, care să facă rost de ceva să gătească haleala și să devină regele junglei.

Nimic spectaculos, nimic nou, dar nu aici stă magia filmului, ci în realizarea lui tehnică. Regizorul Jon Favreau a susținut la un moment că este cel mai avansat din punct de vedere tehnic film făcut până acum, normal că m-a bufnit râsul, blah, blah, vrăjeală de marketing să atragă fraierii la film. Vrăjeala a mers, am mers la film, dar, wow, nu a fost deloc vrăjeală, tot ce a spus Favreau a fost adevărat.

În afară de Mowgli care e singurul lucru real din film, în rest, absolut totul a fost creat pe calculator și nu îți dai seama nici o secundă de asta.

Totul, de la o picătură de apă până la cel mai mic fir de iarbă, de la ultima frunză din vârf de pom până la cel mai scurt fir din blana celei mai mici vietăți, este generat de la 0. Țineți minte asta când veți urmări filmul și nu o să vă vină să credeți că a fost filmat pe o scenă în fața ecranelor verzi, totul este perfect, de parcă s-au cărăbănit în jungla africană pentru a realiza pelicula.

Realizarea tehnică este impecabilă încât în scurt timp uiți că urmărești niște animale vorbitoare și atât de natural curge povestea încât ai impresia că animalele respective devin oameni, primesc niște caracteristici umane foarte diferite de la animal la animal, rar se pune așa mult accent pe dezvoltarea personajelor, mai ales că nu sunt ființe umane.

Alături de Mowgli îi avem pe Baloo, ursul relaxat și cam împiedicat, pus pe șotii, mereu cu chef de distracție, care inițial îl manipulează pe Mowgli dar la final își arată sufletul mare și îl îndrăgește pe ghemotocul uman, dar și pe Bagheera pantera elocventă, educată, elegantă în mișcări, plină de sfaturi utile chiar dacă pare a avea un băț înfipt prin zona dorsală uneori, dar care nu vrea decât binele puiului de om. Haita de lupi care l-a crescut pe Mowgli reprezintă o sumă de indivizi ghidați după un cod strict, după o lege care le asigură supraviețuirea chiar dacă este un cod mult prea rigid nepotrivit tuturor dar puterea lor nu stă într-unul singur, ci în forța lor cumulată.

De cealaltă parte a baricadei se regăsește Shere Khan, antagonistul principal, plin de ură față de oamenii care l-au mutilat, deși este o ură complet nejustificată, el fiind cel care a atacat primul. Singurul scop al acestui suflet plin de mătrăgună este uciderea lui Mowgli, scop pentru care ar fi în stare să pericliteze pacea fragilă a întregii jungle. Intră în scenă și Louie, urangutanul uriaș atât ca mărime cât și ca ego, el are altă agendă, vrea musai să intre în posesia focului pe care doar omul îl poate stăpâni, așa-zisa floare roșie, crezând că astfel poate șterge linia care face demarcația între primată și om.

Se mai amestecă în poveste, dar pentru scurt timp, și Kaa, șarpele alunecos, plin de trucuri psihologice care are mereu pregătită o vorbă mieroasă dar prefăcută și veninoasă în același timp, care te ademenește cu glasul suav și ochii hipnotizanți în vederea, ei bine, se știe, procurării halelii.

Mowgli, omulețul crescut de lupi este interpretat de Neel Sethi, singurul actor care este văzut pe ecran. Este un puștiulică plin de farmec și energie care convinge în acest rol și pare atât de natural când discută serios cu Bagheera cu privire la viitorul său în junglă și îți smulge zâmbete involuntare când se ciondănește amical cu Baloo.

Neel este înconjurat de niște voci de excepție, de la Ben Kingsley – înțeleapta Bagheera la Idris Elba – înfricoșătorul Shere Khan, de la Bill Murray – jovialul Baloo până la Christopher Walken – megalomanul Louie.

Deși pare la prima vedere un film pentru copii, The jungle book este destul de terifiant comparativ cu originalul din 1967. Bine, nici copii de azi obișnuiți cu violența excesivă din jocurile video, spre exemplu, nu mai sunt aceiași precum cei de acum 50 de ani dar totuși, sunt destule scene dure pline de atacuri nemiloase ale tigrului Shere Khan sau chiar întâlnirea lui Mowgli cu pitonul Kaa (Scarlet Johansson) care chiar dacă nu pare fizic violentă, este tulburătoare la nivel mental, scene care nu par deloc potrivite pentru preșcolari.

Desigur, avem și momentele comice, și sunt destule și atribuite majoritar lui Baloo, se mai cântă pe ici, pe colo, nu putea lipsi Bare necesitties, dar per total, este un film cu orientare mai mult spre adulți, mesajul de bază fiind acela că la un moment odrasla va trebui să părăsească, în ciuda opoziției părinților, casa părintească.

The jungle book primește nota 8 din partea mea, într-adevăr, realizarea tehnică te lasă cu gura căscată, vocile actorilor sunt perfecte, îl îndrăgești imediat pe Mowgli, te atașezi sufletește de el dar filmul nu aduce mai nimic nou, povestea este aceeași, nu se inovează nimic pe partea asta, mai trebuia pus accentul pe scenele dramatice, parcă nu au avut efectul scontat, nu e suficient numai tehnică și iar tehnică.

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

War for the planet of the apes

War for the planet of the apes

War for the planet of the apes încheie noua trilogie a domniei primatelor, după excelentele …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *