The king`s daughter

Eram cu chefu-n piept de-o romanță și iacă-tă m-a pescuit din ape învolburate The king`s daughter, un film bazat pe o celebră scriere, The Moon and the Sun.

De ce nu? Că nu sunt eu ăla care să facă fițe la filme, pe ce-mi pică ochii, aia văd. Uneori se lasă cu sechele, dar asta e, riscul meseriei.

Mno, cică regele franțuz Louis XIV (Pierce Brosnan – Eurovision Song Contest: The story of Fire Saga) avea o fătucă minunată, dar bine dosită într-o mănăstire, de n-o știa nimeni drept odrasla lui.

Asta mică, Marie-Josephe (Kaya Scodelario – Crawl – acum știu de unde dragul ăsta de apă) este zvăpăiată foc, de le făcea pe măicuțe să-și blesteme jurământul depus în fața divinității nevăzute.

Dar pică pleașcă de noroc pe mănăstire, că regele o vrea alături de el pe Măriuca lui cu ocazia unei mari ceremonii ce are legătură cu o eclipsă ce stă să vină.

Este treabă de măritiș, alianțe fructuoase pentru rege care sărăcise vistieria țării cu tot felul de războaie inutile, știți voi, matrapazlâcurile obișnuite într-o asemenea poveste.

Așa că Louis XIV dă ordin ca fiică-sa să fie adusă la palat și emancipată ad-hoc pentru a fi material de cununie.

Ah, și colac de salvare peste pupăză, în poveste se amestecă și o sirenă jucată de Bingbing Fan.

Mi s-a părut mie ceva ciudat la film, că prea era Pierce Brosnan cu forța vitală la iveală, eu știindu-l cam hodorog din Misfits de anul trecut (2021), iar Kaya Scodelario arăta prea neîncepută între ale actoriei, așa că am săpat prin străfundurile oceanului internaut plin de informații.

Nu mare mi-a fost mirarea să aflu că The king`s daughter a fost filmat taman în 2014 și din motive misterioase a fost uitat pe un raft chinezesc (că ăștia au sărit cu banul la buget) până când au făcut curat și au dat de el și l-au lansat în apele învolburate ale streamingului (cu accent pe ape).

Așa că eram pregătit sufletește pentru un candidat serios, din start de an, pentru categoria „Așa nu‟, că doar cine ține ascunsă o bijuterie timp de aproape 8 ani?

Drăcie mare, The king`s daughter nu-i deloc un deșeu acvatic, din contră, mi s-a părut a fi un film fermecător pe alocuri, în ciuda previzibilității poveștii de dragoste banale, care se duce spre altarul așteptărilor spectatorilor și nu vine cu vreo fugă neanticipată înainte de slobozirea verbală a jurămintelor nuntești.

Elementul care aduce noutate poveștii este implicarea fantasticului în mijlocul romanței obișnuite, iar prezența sirenei are darul de a aduce lumină și bucurie în suflet, mai ales că arată destul de bine, ba chiar aș putea spune sexy, fără să fie neapărat deochiată.

The king`s daughter nu este un film în care se petrec prea multe lucruri antrenante, este acel nimic plăcut ochiului, care nu te plictisește, dar nici nu te aruncă într-un vârtej de evenimente spectaculoase de capă și spadă.

Aș putea spune că punctul forte al filmului îl reprezintă vizualul. În afară de scenele ecranizate cu verde care-s destul de evidente și deranjante la ochi, The king`s daughter ne momește binoclul genetic cu priveliști de vis, palate fastuoase, grădini mirobolante, peisaje pompoase, costumații exuberante pentru siluete silfide, culori mirifice și flori fascinante cât cuprinde de putea povestea să fie cel mai mare rahat plutitor, că nu mă puteam supăra pe film datorită spectaculozității imaginii.

Deși colcăie de anacronisme, nici nu le-am luat în seamă, că prezența sirenei ne pune-n temă că The king`s daughter nu este aici să ne învețe istorie, fiind una alternativă, așa că n-am avut de ce să urlu la costume că-s din altă epocă.

Și totuși, ce eleganță domne comparativ cu ceea ce este considerată modă demnă de podiumuri simandicoase în zilele noastre la care aplaudă toți ciumpalacii sclifosiți de parcă ar vedea-o pe Maica Sfântă în bikini.

Asta este în film 😍😍😍.

Asta este pe podiumurile de modă 🤮🤮🤮.

Muzica este una plăcută pentru urechile mele, s-a potrivit la fix cu feeria imaginilor și povestea romantică a unei iubiri aparent imposibile.

Am zis la un moment dat mai devreme că povestea este previzibilă, dar doar dintr-un anumit punct de vedere pentru că evoluția unor personaje m-a surprins cu adevărat, dându-mi peste cap anumite percepte false pe care mi le stabilisem de la început, judecând la prima vedere doar după aparențe.

Poate vin cu blasfemii devastatoare, dar The king`s daughter este o combinație de The shape of water cu Aquaman, având parcă o poveste acvatică mai senzuală decât oscarizatul lui Del Toro, dar fiind, totuși, departe de nebunia submarină a lumii lui Arthur Curry din motive evident bugetare.

Poftim belea!!! Și eu acum ce fac? Că deja pregătisem, preventiv, câteva expresii deloc academice la adresa filmului, anticipând unul din ăsta:

dar am primit unul din ăsta:

Ah, și o fi Julie Andrews la cârma narațiunii, dar o bubă urâtă a filmului a fost dorința scenariului de a ne povesti evenimente la care asistam pe viu, în timp real. Ca exemplu: unii călăreau spre castel și o voce din neant ne spune: Călăreții călăresc cavalerește spre castel.

No shit, bine că mi-ai spus, că eu credeam că văd un meci de wrestling.

Dar mă dau bătut, n-o fi The king`s daughter cel mai etanș film ca poveste, nu sare din plasa de pescuit când vine vorba de inovat în materie de iubiri de basm, dar să dea dracu de nu m-a hipnotizat imaginea. Eram pregătit să-i compun 7 serenade, dar m-a simțit că-s pe cale să fiu cucerit iremediabil și scenele finale m-au determinat să-i închin 8 simfonii.

PS. Ca fapt interesant, ce s-a petrecut în film are ramificații amoroase și în viața reală a actorilor.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Sonic: The hedgehog 2

M-am dus cu ăla mic de 7 ani să căscăm gura la Sonic: The hedgehog …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.