The man who killed Hitler and then the Bigfoot

The man who killed Hitler and then the Bigfoot

The man who killed Hitler and then the Bigfoot m-a intrigat, evident, prin titlul său.

Ei bine, cred că numele filmului este destul de explicit.

Rar mi-a fost dat să aud un așa nume prost care practic povestește filmul.

Oare despre ce-o fi în acest film cu un asemenea titlu?

Sam Elliott este Calvin Barr, un veteran care, mare surpriză, l-a omorât pe Hitler (fără să fie mândru de asta, ba din contră) într-o istorie alternativă (oare?) și care acum așteaptă vizita unei coase pentru a spune adio vieții.

Însă iată că nici la bătrânețe nu este liniștit, este interpelat de unchiul Sam și guvernul canadian pentru a salva, nici mai mult, nici mai puțin, chiar omenirea de la extincție pentru că un virus ucigaș răspândit de Bigfoot face ravagii. Și Calvin este printre puținii imuni la acest virus. De ce este imun și de ce este singurul potrivit pentru această misiune vitală pentru soarta umanității? Deja pun prea multe întrebări.

Titlul nu lasă loc de surprize dacă va reuși sau nu să își ducă această ultimă misiune la bun sfârșit.

The man who killed Hitler and then the Bigfoot (dacă mai scriu de 2 ori titlul termin recenzia) este un film ciudat, ce seamănă oarecum cu Swiss army man, dar nu chiar atât de straniu. Jonglează cu flashback-urile prezentându-ne oarecum simultan cele 2 misiuni din titlu, dar deja nu mai simți nicio gâdilătură interioară pentru că știi ce se va întâmpla.

Nu are acțiune mai deloc, doar câteva firimituri de scene, pot spune intense și chiar brutale, se bazează mai mult pe dialog și priviri lungi, este mai artistic de felul lui și mi-a generat un sentiment neobișnuit, voiam să îl urăsc, pentru că deși premisa este intrigantă, filmul este destul de plictisitor, dar are anumite substraturi destul de profunde care mi-au menținut interesul treaz.

The man who killed Hitler and then the Bigfoot se joacă un pic cu mintea spectatorului, nu știu dacă anumite acțiuni insignifiante, la prima vedere, întreprinse de Calvin Barr sunt doar atât, simple acțiuni, sau reprezintă vreo alegorie psihologică greu de pătruns.

Stăteam și mă întrebam dacă regizorul / scenaristul / producătorul Robert D. Krzykowski mă ia la mișto cu anumite scene, dacă a vrut să le dea un alt sens, adânc ascuns în subconștient, sau pur și simplu are chef de poante și a reprodus pe ecran bancul cu Știi cum ții un prost în tensiune? Vă spun mâine.

Sam Elliott este Sam Elliott, am avut impresia că a fost luat de pe platourile de filmare ale serialului The ranch pentru că joacă fix același personaj ursuz, supărat pe toți, în permanență nemulțumit pe lume. Își joacă rolul la perfecție, reușind să transmită o senzație de angoasă și tristețe maximă prin câteva cuvinte și gesturi.

Vizualul este unul anost și care vine să completeze golul din sufletul personajului principal, parcă sentimentele acestuia se reflectă și în modul în care arată natura.

Nici nu știu de unde să apuc filmul, dacă s-a vrut a fi doar un experiment cu referire la o istorie alternativă (sau așa credem noi, că nu știm istoria cu adevărat, spre exemplu, știm de soarta lui Hitler pentru că așa ni s-a spus, oare o fi reală toată istoria din cărți?), atunci nu prea i-a reușit, pelicula neavând cine știe ce elemente care să o facă atrăgătoare.

Dacă, în schimb, s-a dorit a fi o satiră cu înțelesuri subliminale și atacuri subtile la adresa societății contemporane, atunci i-a reușit din plin.

Este un film cam greu de digerat, aici depinde în mod clar de perspectiva fiecăruia și ce alege să priceapă din film, eu tind să cred că nu este un simplu film despre cineva care i-a ucis pe Hitler și Bigfoot, așa că îi dau 7.

 

(3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Outlaw king

Outlaw king

PRI 004 – Outlaw king Netflix începe să ia avânt cu noi și noi producții, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *