The old guard

Charlize Theron intră în acțiune cu The old guard, un film marca Netflix care pe penuria asta este numai binevenit.

Însă oare iese din mocirlă producția din moment ce este cunoscută tendința celor de la Netflix de a se scoate pe bandă rulantă de fibră optică multe filme nasoale doar să iasă la numărătoare?

Păi hai să vedem.

În The old guard feblețea Charlize Theron (Fury roadAtomic blondeKubo and the two stringsTully, Bombshell) este Andy, conducătoarea unei patrule de mercenari care acceptă misiuni de la cine marcă banul mai gros. Și echipa este extrem de eficientă, ca atare devine și foarte căutată. Motivul pentru care cei patru își îndeplinesc cu succes misiunile? Ah, o bagatelă, sunt nemuritori, le-ai dat cu metal pe la inimioară, nu-i problemă, bagă un somn scurt și își revin imediat.

Cam cum se întâmplă cu resetarea din Ajin.

Dacă până acum au reușit ei cumva să se strecoare pe sub radar timp de sute de ani, ei bine, în era informației li se duce buhul și încep să fie căutați de diverși nemesiști care vor să afle secretul din spatele nemuririi.

Nu este un mare mister că trupa imortală compusă din Andy și trei masculi aciuiați din diverse epoci este nevoită să se apere în fața valurilor infinite de inamici care vin necontenit cu un singur scop.

The old guard nu este vreo idee originală, Doamne ferește, arde dacă vine cineva cu o idee proaspătă, ci este adaptarea unor benzi desenate ce au un concept interesant, dar nu cine știe ce inovativ. Practic ăștia sunt niște supereroi a căror putere este aceea că nu pot fi omorâți. Mă rog, pot fi omorâți, dar nu decedează definitiv.

Hm, oare unde am mai văzut eu asta, se întreabă Deadpool într-un colț?

Filmul nu are nimic special, în afară de faptul că oamenii revin la viață la câteva secunde după ce au dat ortul popii, The old guard este un film simplist de acțiune cu o poveste banală în care suntem martorii câtorva răfuieli antrenante dar, din păcate, infectate cu virusul maladiei multiplelor tăieturi rapide, boală care distruge fluiditatea scenelor de lupte și lasă senzația că actorii nu se luptă, ci repetă câte o schemă scurtă de bătaie.

Fără aspectul ăsta, al imortalității, nici nu ar fi fost băgat în seamă.

Și să mă ierte scenariștii, dar la un asemenea film puteam să fiu scutit de multiplele momente de contemplație a sensului vieții, de discursurile filozofice demne de gânditori aflați la un pahar de tărie gen: Degeaba trăiești veșnic, că vei fi mereu singur.

Eu voiam să o văd pe Charlize Theron făcând tocăniță de inamici, nu să mă îngroape în truisme verbale somnolente, demne de vreo fufă de Instagram sau vreun mucos de YouTube care se cred atotștiutori, dar nu-și găsesc genitalele fără GPS.

Putea scenariul măcar să mă lumineze care este treaba cu nemurirea asta, de unde vine, este ceva genetic, există vreo divinitate care o oferă în dar, sunt ăștia niște extratereștri pripășiți pe Terra? Nu îmi place să fiu bombardat cu informații, dar nici așa, să mă lase fără curent în creier, în beznă. Tot ce a sinchisit scenariul la întrebarea mea: De ce sunt ăștia nemuritori? a fost un simplu: D-aia. Cât despre ce înseamnă cu adevărat această nemurire, regulile sunt alandala, în film personajele nu suferă cu adevărat răni din astea mai brutale, gen decapitări sau dezmembrări, pentru a vedea cum funcționează efectiv magia asta.

Nu vreau să se înțeleagă că The old guard ar fi vreo panaramă de film, dar nu se ridică la potențialul avut, la așteptările pe care mi le-am creat ca zevzecul, are momentele lui în care oferă cu zgârcenie o distracție modică, dar în rest se pierde în bolboroseli cu pretenții de înțelepciune profundă. Și nenorocita aia de coloană sonoră m-a băgat în crize, zici că eram la un concert în aer liber, nu la un film.

Filmul arată bine, atât ca scandal vizual, dar și ca aspect fizic, dacă înțelegeți unde bat. Charlize Theron arată bombă, chit că este sub o tonă de machiaj și ceva retușuri de Photoshop destul de evidente pe alocuri, dar să nu aud comentarii răutăcioase.

Este și Anamaria Marinca pe acolo, într-un rol secundar.

Nu pot să pun punct recenziei fără cel mai plin de of gând.

Of, of, de ce nu mi-ai zis, măi The old guard, că ești doar un preambul, un preludiu ce dorește pornirea unei francize de succes? Este doar un prim episod din sezonul 1 sau un prim capitol dintr-o carte pentru că finalul ne spune că abia de acum încolo începe distracția adevărată, ce a fost până acum a reprezentat doar încălzirea.

Sper să fie așa pentru că The old guard nu depășește bariera mediocrității și îi aștept pe oameni să revină cu o continuare care să se ridice la nivelul potențialului imens.

De final, The old guard supraviețuiește preț de doar 6 secole în viziunea mea.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Bacurau

  Un film din America de Sud foarte lăudat este Bacurau. Nu, nu este vorba …

2 comments

  1. O mare dezamăgire, sunt de acord. Clișee cât cuprinde, plus alinierea strictă la canoanele corectitudinii politice actuale …..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *