The post

The post

The post detaliază întâmplările reale legate de dezvăluirile incendiare despre mușamalizarea futilității războiului din Vietnam, mușamalizare care s-a întins pe durata mandatelor a nu mai puțin de 4 președinți americani.

Când un corespondent de război / analist militar, Daniel Ellsberg, devine scârbit de minciunile sfruntate aruncate cu găleată de guvernul american propriilor cetățeni, trâmbițând cât de fain este să te duci la război și trimițând hoarde de soldați americani spre o moarte sigură, acesta își ia inima-n dinți și șutește un teanc gros de documente secrete de o sensibilitate extremă și începe să le împrăștie prin presă.

Vă imaginați ce cutremur diplomatic este declanșat de această manevră și cum toate ziarele încep să zburătăcească disperate pentru a pune mâinile pe câteva documente secrete.

Și așa ajungem și la The Post, ziarul condus, în urma unei conjuncturi nefericite, de Kay Graham, un ziar destul de micuț în comparație cu New York Times, fericitul posesor al unei părți din acele documente căutate mai ceva ca Sfântul Graal.

Cum The Post salivează la acele hârtii miraculoase, întreaga redacție se pune pe treabă, încercând să identifice sursa acelor scurgeri de informații.

Filmul în mare parte în asta constă. În găsirea documentelor și în luarea unei decizii grele, fie publicarea lor, asta ducând la adâncirea crizei guvernului american a cărui susținere populară se va prăbuși mai repede ca un zeppelin, fie să pună mâna pe ele și să le ardă, asta contravenind chiar scopului unui ziar, acela de a informa publicul cu orice risc.

Așa cum era de așteptat, încep să apară presiunile de peste tot, chiar până de la cel mai înalt nivel și amenințările încep să curgă pe bandă rulantă din toate colțurile, chiar și din colțul Biroului Oval.

Și toată această presiune cade pe umerii lui Kay, care nici nu prea este văzută cu ochi buni, că doar ce treabă are o femeie să conducă un ziar, că nu este o cratiță, mai ales că ziarul tocmai se pregătește să fie listat la bursă.

De ce să mint, mă așteptam să mă plictisesc crunt la un asemenea film, mai ales că acum 2 ani am avut Spotlight, un film tot despre niște dezvăluiri jurnalistici incendiare, se pare că astfel de povești au priză la boșorogii care dau cu subsemnatul la premiile Oscar.

Dimpotrivă, The post este un film tensionat, chiar dacă nu în sensul în care sunt obișnuit, dar avem parte de o luptă atât pe teren, între a fi primii care pun pe hârtie o poveste cutremurătoare, dar, mai ales, suntem martorii unei dileme interne referitoare la o alegere dificilă între siguranța ziarului dar care vine la pachet cu murdărirea meseriei de jurnalist sau lupta pentru apărarea libertății presei care aduce cu sine chiar amenințarea înfundării închisorii.

Nu vă închipuiți cine știe ce artificii spectaculoase, în mare parte acțiunea din The post este una verbală, bazată pe dialogul mitraliat de personaje adunate în jurul unei mese și dezbătând intens avantajele și dezavantajele fiecărei fețe a monedei jurnalistice.

Nu prea ar fi multe de spus despre The post, mai ales că este bazat pe fapte reale, deci deja lumea știe înspre ce deznodământ merge filmul.

Nedumerirea mea este care-i treaba de a fost nominalizat?

Filmul este bun, dar nici atât de bun, deja mi se pare că s-a ajuns la o exagerare ieșită din comun, se pare că unii regizori/actori trebuie doar să iasă din casă că primesc automat nominalizări.

Cu cât văd mai multe dintre filmele nominalizate pentru anul trecut, cu atât îmi dau seama mai mult că votanții sunt depășiți de contemporanitate și își au loc în decadele anterioare.

Da, atinge niște subiecte sensibile, cum ar fi libertatea presei, siguranța națională, minciunile sfruntate turnate de conducerea țării (nu contează ce țară, USA, Rusia, România), dar nu este nimic nou, sunt chestii pe care toți le știm pentru că le trăim zi de zi și cu care ne confruntăm la fiecare pas și ne face să ne întrebăm oare ce alte adevăruri ne sunt ascunse?

Pentru că, să fim serioși, pe cât de liberă se vrea a fi presa, pe atât de manipulatoare și aservită este în același timp.

Joacă Meryl Streep bine în film? Da, evident.

Joacă atât de bine încât să fie nominalizată? Nu.

Însă cred că tripla Steven Spielberg – Tom Hanks – Meryl Streep este una irezistibilă pentru a nu aduce niscai nominalizări filmului.

Hai că m-am întins mai mult despre Oscaruri decât despre The post.

Dacă doriți o dramă jurnalistică solidă despre întâmplări petrecute acum jumătate de secol, atunci The post este un film numai bun pentru așa ceva.

Pentru mine este un film de 7.

 

(3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Lady bird

Lady bird

Lady bird, alt film nominalizat la Oscar, spune povestea lui Christine, autointitulată cu numele filmului, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *