The protege

Nii mă la români, că s-au băgat pe fir cu The protege, o producție filmată parțial la București. Aș putea spune că-i co-producție americano-română, deși IMDB nu vrea să recunoască. Avem mulți actori români, dar și mai mulți în spatele camerelor de filmat, avem până și producători de sorginte dacică.

Amu` asta nu înseamnă automat ceva de laudă, să vedem ce știe filmul.

Ne încântă privirea Anna (Maggie Q – Death of me), un asasin dat dracului, care știe meserie ca nimeni alta și cu care aflăm că nu este bine să te pui, oricât de șmecher și bazat pe șucăreală te crezi. Doar că un nemernic face marea eroare de a se considera superior personajului nostru principal și uite așa pornește premisa din The protege.

Filmul este un fel de combinație de Nikita cu John Wick în care Anna, un asasin antrenat din fragedă pruncie de Moody (Samuel „1000 de filme‟ L. Jackson – The banker), pornește într-o misiune de răzbunare pentru că mentorul ei este căpăcit destul de brutal.

Dar momentan nu știe pe cine să tragă la răspundere, așa că Anna trebuie mai întâi să afle cine sunt cei care i-au cauzat atâtea dureri de cap și frânturi în inimioară.

Regizat de Martin Campbell, care după Green Lantern s-a cam dat la fund și a reapărut după 6 ani cu The foreigner și după alți 4 ani cu acesta de față, The protege pare la suprafață o simplă poveste de răzbunare în care eroul se ia la trântă cu armate de capete chele și dușmănoase, dar scenariul este un pic mai complicat decât pare la prima vedere.

Relațiile dintre personaje sunt destul de complexe pentru ca povestea să nu cadă în albia banalității, și asta aduce un plus intrigii. Că se exagerează cu aburelile din film, și asta este adevărat, dar măcar nu este liniar ca fir narativ. Ah, să nu-l uit, prin film apare și Michael Keaton (The trial of the Chicago 7).

Din nefericire pentru The protege, este stricat în mare parte de un element predominant pe care nu îl anticipam, anume magia.

Nu știu ce a fost de vină, un scenariu care nu a știut să rezolve anumite situații critice sau editarea penibilă și fracturată care a produs haos în desfășurarea acțiunii, cert este faptul că eroina Anna posedă puteri miraculoase, știe să se teleporteze. Altfel nu găsesc o explicație plauzibilă pentru care ajunge dintr-un loc în altul în 5 secunde fără să fie văzută sau evadează dintr-o locație extrem de bine păzită și filmată spre nedumerirea zecilor de bodyguarzi prezenți la fața locului.

Acțiunea nu este deloc rea, nu are nimic special, dar este fluentă, bine prezentată, incitantă chiar, zboară gloanțe (într-un număr infinit, fără reîncărcare) de îți țiuie urechile, avem parte și de câteva scene în care Anna scoate la înaintare moștenirea asiatică a baletului contondent, dar nu m-am putut bucura pe deplin de aceste lupte pentru că, inevitabil, apărea un moment din ăsta de perplexitate desăvârșită care își avea locul într-un film fantasy sau SF, nu într-unul de acțiune, zice-se, realist, dar care mă lăsa pe buze cu o întrebare formată dintr-un singur cuvânt: CUM????.

Nu mă mai leg de indestructibilitatea eroului, că doar în filme se întâmplă să fie lovit simultan de 2 mașini și să n-aibă nici pe dracu, aceste amănunte intră deja în categoria normalului pentru că le-am văzut de atâtea ori încât am impresia că au devenit verosimile. Nici să testez pe propria-mi piele să mă arunc în fața traficului aglomerat, dar deja nu mai strâmb din nas.

Un alt aspect la care The protege scârțâie este reprezentat de surprizele care nu-s deloc surprize pentru că unele scene sunt construite în așa fel încât intuiești cu ușurință prestidigitația scenaristică la care asiști și nu te lași ușor păcălit.

Of, și n-am să înțeleg în vecii vecilor mania personajelor de a se juca inutil cu victima, ba lungind nejustificat momentul culminant, ba anunțându-și poziția ascunsă înainte de a da lovitura de grație, totul pentru a lălăi finalitatea scenei. Hai frate, spulberă-i creierii din prima și să încheiem cu toată tărăgăneala asta că nu dă deloc bine pentru creier.

Și luați o piatră-n gură, că nu scriu asta prea des, Maggie Q este credibilă în rol, are alură de asasin și modul în care rezolvă problemele se mulează pe aptitudinile ei. Apropo de mulat, au costumat-o românii tare sexos, numai haine negre strâmte sau decupate strategic care lăsau la vedere formele ei. Perucile erau nasoale, dar hainele i se potriveau la țanc.

Cred că Tudor Chirilă și-a atins apogeul carierei cu acest film, a ajuns la a doua bază cu Maggie Q într-o scenă, mai bine de atât nu se poate.

Ce câștigă The protege la capitolul poveste îmbârligată, pierde la editarea eșuată care fracturează acțiunea și cauzează ridicări strategice din sprâncene pentru că în multe momente aduce mai mult cu un superhero movie decât unul de acțiune clasic.

Sincer, mă așteptam să fie slab de tot, dar acțiunea este decentă spre bună și în ciuda vrăjitoriilor la care am asistat, de aceea The protege m-a convins să-i cumpăr 6 drone.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The tower

Am vrut neapărat să revăd The tower (Ta-weo) doar din ambiție să îl am și …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *