The secret life of pets 2

The secret life of pets 2

După ce am dat cu praf de purici pe primul The secret life of pets, fiind pe dos față de opinia generală, iată că povestea se repetă și în partea secundă, cam hulită de mulți dar care, mie, paradoxal, mi s-a părut mai bună decât prima parte. Opinii, ce să le faci?

Iată că au trecut ceva ani de când Max și Duke își duc viața în liniște alături de stăpâna lor. Dar totul se schimbă când în peisaj apare un soț și, un pic mai târziu, și un bebe care îi disperă pe patrupezi.

Dăm din nou pe repede înainte, ăsta mic și enervant crește rapid, devine mai suportabil, câinii încep să îl îndrăgească, moment în care The secret life of pets 2 face ceva neașteptat pentru mine și sparge povestea în trei fire narative complet separate care rulează paralel până aproape de final.

Max și Duke pleacă la țară într-o scurtă vacanță, Snowball, iepurele ce se crede supererou, pornește într-o misiune de salvare a unui tigru chinuit de un circ rusesc, iar Gidget este nevoită să recupereze un obiect foarte drag lui Max, o minge care ajunge în spatele liniilor inamice, în mijlocul unei cohorte de pisici fioroase.

Cele trei planuri narative au fost suficient de diferite și au făcut rocada destul de des încât să nu mă plictisesc, chiar dacă filmul continuă să fie unul destinat exclusiv celor mici, fără prea multe elemente de molfăit pentru cei mari.

Animația este în stilul tipic Illumination, nu la nivelul unui Pixar, dar are o dulceață anume în modul de animare antropomorf care face foarte plăcut de privit producțiile acestui studio. Nu arată foarte realist animalele din cauza proporțiilor exagerate și a trăsăturilor vag umane, dar este o alegere voită cu care m-am reobișnuit repede.

Ritmul este unul extrem de alert, de parcă filmul ar fi băut un butoi de Red Bull amestecat cu cea mai tare cafea și asta a fost și efectul împletirii celor trei povești care au funcționat practic ca trei scurtmetraje separate.

Cea mai copilăroasă mi s-a părut misiunea de recuperare a mingii pierdute pentru că Gidget trebuie să învețe manierismele pisicilor pentru a se infiltra în rândul lor și asta a generat cel mai mare amuzament preșcolar.

Apoi partea cu salvarea tigrului a fost cea mai plină de acțiune și un pic terifiantă pentru că eroii au fost nevoiți să înfrunte o gașcă de lupi însetați de sânge.

Bucata mea preferată a fost cea la țară, la fermă, cu Max nevoit să lase confortul de acasă și să se maturizeze, să devină un câine adevărat, gata să facă orice pentru stăpânul lui, maturizare la care au contribuit și sfaturile pline de înțelepciune ale lui Rooster (Harrison Ford) câinele neînfricat și stăpânul absolut peste fermă.

Personajele sunt drăgălașe și adorabile, nu ai cum să nu le îndrăgești, totul se desfășoară cu o repeziciune ce se poate dovedi, din când în când, obositoare pentru sufletele mai domoale, cele trei povești separate mi-au ținut trează atenția și totul se rezolvă foarte repede într-un film foarte scurt.

Și aici vine marea bubă a producției, scenariul este extrem de previzibil, dar nah, ce naiba, este vorba despre un film pentru copii și Illumination nu este Pixar să introducă și ceva substanță în poveștile prezentate în animațiilor lor.

Ținând cont că primul The secret life of pets m-a ușurat de un 3, atunci nota 6 pe care i-o dau acestuia este una extrem de mare.

The secret life of pets 2 nu este cine știe ce, dar m-a amuzat moderat și mi-a depășit așteptările setate la un nivel extrem de scăzut după marea dezamăgire produsă de prima parte.

(3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Your name

Your name

Dacă tot am aflat că Hollywood vrea un remake live action (de ce Doamne, de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *