The silence

The silence

Nu stau mult pitit pe după tufiș și încep prin a spune că The silence este o glumă proastă, o copie incredibil de slabă a excelentului A quiet place.

Dacă urmează să aveți un sentiment de deja-vu, stați liniștiți, nu este nimic în neregulă cu noi, de la film vine duhoarea plagiatului.

Lumea se află în pragul colapsului pentru că o specie de creaturi pocite atacă planeta din toate părțile. Aceste creaturi stau prost cu vederea, dar excelează pe partea auditivă, așa că sunt susceptibile la zgomote și se năpustesc grămadă acolo unde se aude ceva.

Deja mă simt ca o placă stricată pentru ce am scris și pentru ceea ce va urma pentru că, stați pe loc și trageți aer în piept, nu am terminat.

În centrul filmului avem de-a face cu o familie formată din 2 părinți, un băiat mai mic și o fată ceva mai mărișoară care, să bată tobele, este surdă.

Nu, serios, chiar nu vă iau la mișto, să-mi pice țiglele de pe casă dacă îmi arde de glume, nu descriu A quiet place, ci The silence.

Singurele diferențe, minuscule de altfel, sunt prezența unei bunici în plus în cadrul familiei, plasarea acțiunii la începutul invaziei, nu la ani buni de la aceasta și modul în care arată pocitaniile cu auzul ascuțit.

Spre deosebire de A quiet place, aici nu avem parte de extratereștri uriași, ci de niște lilieci mai mari sau pterodactili mult mai mici, eliberați dintr-o peșteră.

Dacă stau să mă gândesc mai bine, înaripatele astea par niște miniaturi ale monștrilor din A quiet place.

Sunt urâte cu spume și arată ca dracu`, nimic de comentat, dar nu este nimic ce nu am mai văzut, probabil astfel de imagini bântuie coșmarurile celor alergici la guano.

În rest acțiunea se desfășoară aproape identic, la dracu`, avem chiar și o scenă cu cada, ba chiar și una de………, mă rog, cei care au văzut filmul știu la ce mă refer.

Trecând peste faptul că The silence este o copie fidelă a unui film mult mai bun, nu asta m-ar fi deranjat, lipsa de originalitate, dacă aș fi primit o producție bine realizată și cu un scenariu care nu a rămas repetent la grădiniță.

În primul rând nu ni se explică deloc cum mama dracului au supraviețuit vespele (așa sunt numite în film) atâta amar de vreme închise într-o peșteră fără nimic de haleală și cum o mână de vietăți (câte naiba să încapă într-o peșteră?) a reușit să pună cu botul pe labe în câteva zile toată America?

A quiet place măcar a avut decența să plaseze acțiunea în mijlocul pustietății pentru a evita anumite neconcordanțe logice și probleme de continuitate, dar The silence nu are nici măcar acest bun-simț și ne poartă prin orașe pustii, fără cine știe ce cadavre, câte unul, pe ici, pe colo, în rest toți sunt morți, dar parcă sunt evaporați.

Și cu toate astea, fără picior de om prin preajmă, telefoanele funcționează, bașca se găsește WiFi la putere maximă în zone unde nu există altceva.

Să nu mai zic că omenirea dovedește, a câta oară, că duduie de prostie. Sau scenariul. Sam ambele. Ținând cont de mărimea relativ redusă a creaturilor și de auzul lor inconsistent, uneori aud cum face pipi albina peste Himalaya, alteori ții petreceri cu Guță lângă ele și sunt imune, cu ușurință pot fi ucise sau atrase în capcane, așa cum cineva bine spunea, un blender poate reprezenta o armă mortală în lupta contra vespelor.

The silence ar fi putut fi măcar semi distractiv dacă filmul ar fi avut un dram de realism și o picătură de logică și dacă personajele nu s-ar fi comportat în cel mai cretin mod posibil, luând parcă dinadins cele mai proaste decizii, de până și Dorel constructorul și-ar fi dat ochii peste cap.

Se puteau juca interesant cu modalități creative de a ucide vespele. Nici măcar creative, m-aș fi mulțumit cu unele banale, aflate la îndemâna oricărei persoane cu un neuron funcțional.

Dar nu, The silence pare plasat într-un univers paralel, pe o Terra populată de o specie de dobitoci care merită să fie eradicată.

Oare de ce există filmul ăsta când avem unul infinit mai bun?

Aș mai fi curios să aflu dacă limbajul semnelor folosit în film este pe bune sau, de fapt, actorii doar dau din mâini a lehamite.

Nota 2, că mai mult de atât nu am de unde să scot, și 2-ul este dat pentru înfățișarea destul de terifiantă a creaturilor, că restul este praf și pulbere.

Și eu prost, ce așteptări să ai de la un cuplu de scenariști numiți Dick, pardon, Dyke, care a scris copiile după filme celebre ca Street racer, The day the Earth stopped, Transmorphers: Fall of man, Paranormal entity și, mai ales, capodopera Titanic… II? Se pare că filmele mockbuster marca Asylum se mută pe Netflix. Not cool, Netflix, not cool at all.

(1 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Happy death day 2U

Happy death day 2U

Happy death day 2U este continuarea filmului din 2017 cu același titlu, dar fără 2U …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *