The sixth finger

Nu vă entuziasmați, The sixth finger nu este continuarea lui The sixth sense, ci un film sud-coreean, un fel de horror enigmatic disponibil unde altundeva decât pe Netflix.

Scenariul este cam încurcat, avem vreo trei fire narative separate care se împletesc în partea a doua și rezultă o poveste complexă plină de mister.

Dar să o iau cătinel cu începutul, Park (Jung-jae Lee – Along with the Gods: The two worlds și Along with the Gods: The last 49 days) este un pastor a cărui preocupare principală este demascarea așa-ziselor culte religioase care, în realitate, sunt folosite în scopuri mercantile (de parcă nu asta este motto-ul tuturor religiilor), care cu spălat de bani, care cu scheme piramidale, care cu alte șmecherii mai tenebroase.

În alt plan al poveștii îl regăsim pe inspectorul Hwang (Jin-young Jung – Pando-la) care se pare că l-a descoperit pe Meșterul Manole pentru că un accident banal dezcimentează un cadavru zidit într-un pod.

În fine, al treilea fir narativ ne duce în sânul unei familii lovite de-o teribilă tragedie și aici nu dau mai multe amănunte pentru că sunt parte importantă a poveștii de ansamblu, doar spun că Gillette ar avea material de reclamă dacă s-ar inspira din faptele petrecute în această casă unde parcă atârnă un blestem greu.

Un fir invizibil leagă cele trei povești și The sixth finger ne îmbarcă într-o călătorie ezoterică prin mijlocul unei profeții religioase macabre ale cărei amănunte sunt suficient de sinistre încât să-ți curețe instant porii.

Filmul nu este chiar horror, nu se întâmplă prea multe nebunii cauzatoare de bubuieli arteriale, se bazează în mare parte doar pe dialogurile care fac referire la fel și fel de scripturi religioase care vorbesc de o scoborâre pe pământ a unei divinități demonice sau de apariția unui demon divin, depinde din ce unghi privești sau dacă ești de-o parte sau de cealaltă parte a capacului coșciugului.

Deși este calic pe partea de sperieturi, are câteva scene bine închegate, fără jumpscares, dar suficient de terifiante încât să genereze erecția excrescențelor foliculare. Nu lipsește, evident, obsesia asiatică pentru puștoaicele în cămăși de noapte și cu părul lung care bântuie teleleu pe unde apucă și bagă groaza-n matahale de bărbați în toată firea.

Aș fi vrut ca The sixth finger să aibă mai mult horror și mai puțină frăsuială religioasă, de zici că eram la vreun curs de teologie pentru că se insistă prea mult pe oferirea de informații despre fel și fel de divinități orientale, întreg filmul fiind un amalgam eminamente religios.

Într-adevăr, ceea ce este prezentat este extrem de interesant, dar era și mai intens dacă era pus mai mult în practică, oricât de bună-i teoria, tot practica-i de bază.

Sunt prea misterioase profețiile și până se face lumină durează destul de mult, așa că trebuie răbdare, nu glumă, până vine aminul salvator și se pornește niscai acțiune generatoare de oripilări mortuare.

Avem parte și de ceva răsturnări de situații, unele previzibile, dar și ceva neașteptat care m-a prins cu spovedania nefăcută și am fost condamnat la 10 de Ave Maria și 5 de Tatăl Nostru.

Și acele dezvăluiri sunt destul de bine cusute în țesătura poveștii, arătând cât de ușor pot fi interpretate anumite așa-zise profeții pentru a se plia pe interesele unora.

Din punct de vedere tehnic filmul arată bine, nu s-a strofocat prea mult în ceea ce privește efectele speciale, reușește, pe alocuri, cu puține efecte să creeze scene tensionate și creepy, atmosfera este una împănată cu mister și parcă simți mirosul apăsător de tămâie. Scenografia, la rândul ei, generează o senzație de angoasă mistică, de parcă se apropie sfârșitul lumii și nimeni nu știe de unde ar putea răsări apocalipsa.

The sixth finger nu este chiar un film de lăudat comparativ cu nivelul ridicat al calității cu care m-a obișnuit Coreea de Sud, dacă era american aș fi aruncat cu osanale pentru povestea complexă pe care nu o mai regăsim în horror-urile hollywoodiene în care avem, în mare parte, niște adolescenți tâmpiți și un spirit împiedicat, dar fiind un k-movie parcă aveam așteptări mai mari de la film.

Trebuie să fii versat în diversele culte religioase din acea zonă pentru a-l pricepe mai bine pentru că sunt destui termeni religioși și multe nume de personaje mistice pe care nu le-am recunoscut și am rămas cu buza umflată dar, ca un tot unitar, The sixth finger este un film decent, la limita de a fi unul chiar bun, așa că scot de la naftalină 7 mătănii pentru această producție sud-coreeană.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Sinister 2

Nu se poate film horror recent fără sequel, așa că Sinister 2, profitând de calitatea …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *