The spy who dumped me

The spy who dumped me

Nu este greu de închipuit cam ce gen de film este The spy who dumped me dacă ne luăm după titlu.

Tema pentru azi este o comedie de acțiune cu spioni în care două prietene de-o viață sunt forțate să intre în lumea nemiloasă a spionajului internațional plin de agenți dubli și de trădări dintre cele mai infecte.

Mila Kunis este Audrey, care tocmai își serbează o tristă zi de naștere, pentru că abia a fost părăsită de iubitul ei (spion în CIA, dar fără ca ea să știe) printr-un nenorocit de SMS.

Alături de ea este Morgan (Kate McKinnon) care nu știe ce să facă pentru a o mai înveseli.

Toate bune și frumoase, când, dintr-odată, Audrey se trezește cu fostul iubițel pe capul ei pentru a-și recupera catrafusele care conțineau, printre alte nimicuri, și MacGuffin-ul filmului de față, un stick doldora de informații de mare valoare pentru cine pune labele pe el.

Numai că reîntâlnirea dintre cei doi iubăreți este întreruptă brusc de o ploaie, nu din aia romantică, de Singin` in the rain, ci de o ploaie torențială de gloanțe care le pun pe fugă pe cele două fete prin toată Europa, urmărite fiind (incompetent, pot spune) de toate literele posibile, CIA, MI6, MAFIA.

Și această perpetuă urmărire dă naștere unor scene care mai amuzante, care mai incitante, care mai neverosimile, dar care, per total, îmbinate, dau un film destul de drăguț.

Nu am intrat cu cine știe ce așteptări la The spy who dumped me, dar afară era prea cald și aveam nevoie de un loc răcoros așa că am zis că nu strică 2 ore la cinema în aer condiționat.

Stați liniștiți, nu o să mă apuc acum să elogiez filmul doar pentru că m-a răcorit, nu este nici pe departe un film bun, singura caracterizare ce-mi vine în minte fiind aceea de inofensiv.

Scenariul este total implauzibil, în viața reală, dacă 2 fete, precum personajele noastre principale, ar fi fost puse într-o astfel de situație, probabil ar fi murit în primele 5 minute.

În schimb, cele două fătuci, prin acțiunile lor, fac de râs lumea complicată a spionajului de înaltă clasă, reușind să slalomeze cu succes printre îmbârligăturile previzibile pe care ni le aruncă scenariul în față.

Filmul mi s-a părut mai mult o acțiune presărată cu comedie decât invers pentru că predomină acțiunea, și nu stă deloc rău la acest capitol pentru o producție de asemenea calibru, sunt împrăștiate cu dărnicie faze de bumbăceală ba cu arme, ba cu mașini, ba cu circ, încât la un moment dat aveam impresia că urmăresc o versiune mai slăbuță de Mission impossible.

Dar la bază The spy who dumped me rămâne o comedie și, din punctul meu de vedere, strălucește Kate McKinnon care duce în cârcă mare parte din povara ilarului în acest film.

Actrița își pune la bătaia întreaga gamă de expresii faciale și nu de puține ori nu m-am putut abține să nu destup un rânjet pe față când o vedeam cum se scălâmbăie în fața pericolelor, încercând să iasă din ghearele lungi și neîngrijite ale morții cu firea ei guralivă, și chiar dacă interpretarea ei este extrem de exagerată, rămâne amuzantă.

Umorul de situație este cel care duce greul în acest film, glume cu adevărat bune nu am sesizat, ci doar situații care de care mai improbabile din care fetele noastre trebuie să scape basma curată.

Mă rog, dacă limbajul vulgar se pune la socoteală drept glumă, atunci avem și poante din astea, și chiar destule, pentru că se înjură ca la ușa cortului la fiecare 5 secunde și se aruncă în stânga și în dreapta cu dume vulgare, cu evidente conotații sexuale.

Din punctul acesta de vedere scenariștii nu au dat dovadă de prea multă silință, în loc să se screamă să scoată o glumă bună, s-au rezumat la a ne arunca un puhoi de Fuck-uri, că dacă aș primi câte un dolar pentru fiecare Fuck rostit în film, probabil aș achita datoria externă a României și mi-ar rămâne și ceva rest.

Aș mai pomeni și de stereotipurile clasice folosite de Hollywood care atunci când rămâne în pană de idei în ceea ce privește răufăcătorii, imediat apelează la inepuizabila sursă de nemernici est-europeni cu accente exagerate, că doar nu poți da greș cu așa ceva.

Am spus că scenariul este complet lipsit de logică? Probabil că da, dar o repet, că nu strică, nu încercați să puneți cap la cap informațiile sau modul de desfășurare al acțiunii total nerealist, că o să vă ia cu amețeala.

Cel mai bine este să tratați filmul ca pe-o distracție tâmpă, lejeră, ca de film de august și cine știe, poate chiar vă veți simți aproximativ bine.

The spy who dumped me este unul din acele filme care nu iese cu nimic în evidență, care se pierde în oceanul de producții asemănătoare, pe care-l vei uita peste câteva săptămâni dar care, dacă ești în starea de spirit adecvată, te poate amuza cât de cât, așa, ca pentru un mediocru 5.

 

(2,5 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Night school

Night school

Night school este o nouă comedie ce poartă semnătura inconfundabilă a lui Kevin Hart (Central …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *