The suspect

The suspect (Yong-eui-ja) a fericit marile ecrane în anul 2013, fiind un thriller cu multă acțiune tipic Coreei de Sud.

Ji Dong-cheol este un fost agent nord coreean care acum stă bine mersi la dușmanii de moarte de la Sud și este șoferul unui mare baștan.

Dezertorul, așa cum este numit în țara celui mai iubit conducător de pe planetă, are ceva misiune de răzbunare, una încă vagă la început de film, cert este că pereții lui nu au postere cu gagici goale hașurate, ci o hartă imensă.

N-avem timp să ne lămurim care-i treaba cu misterul care înconjoară existența personajului principal pentru că amărâtul pică pară mălăiață în mijlocul unui complot guvernamental cu interese ce se întind până la cel mai înalt nivel. Baștanul lui gustă zdravăn din țărâna bogată în microorganisme și nefericitul de Ji Dong-cheol cade țap ispășitor pentru crimă și pe urmele lui se pornește un uragan de agenți de spionaj conduși de nemilosul Min care are ceva de împărțit cu Ji Dong-cheol.

În The suspect toată lumea se cunoaște cu toată lumea, semn că bula asta a spionajului performant este una mică. Apăi se cunosc între ei toți cei din universul Star Wars, darămite unii dintr-o țară minusculă.

Așa că Ji Dong-cheol n-are ce face, se pune pe fugă și trebuie să prindă doi iepuri dintr-un foc, să-și dovedească nevinovăția și să-și rezolve și misiunea inițială.

Practic, este premisa de pe IMDB, doar că eu am mai lungit-o un pic să umplu pagina.

The suspect este un film bombă, se duce spre 140 de minute, dar să dea naiba dacă am simțit când a trecut timpul pentru că odată pornită acțiunea ea nu se mai oprește.

Seamănă izbitor cu filme din seriile Mission impossible și Bourne, aș putea spune chiar că Ji Dong-cheol este o corcitură de Ethan Hunt și Jason Bourne, dar nu atât de tehnologizat. Filmul mi-a încântat privirea cu alergări pietonale de toată frumusețea, cu lupte crâncene corp la corp în care personajele se dau în stambă cu priceperea lor într-ale artelor marțiale, cu urmăriri motorizate intense și fără să sară calul, rămânând permanent în limitele unui realism rezonabil (eh, poate exagerez un pic cu realismul, dar măcar nu o dă în fantasmagorii), bașca nu lipsesc nici simfoniile generate de rafalele de gloanțe care se abat când și când pe capul celor implicați în acțiune.

Poate că întinde un pic coarda când vine vorba de rezistența fizică a unor personaje ce devin bile de demolat și nu au nici pe dracu, dar să zic că înghit gălușca servită la început cu antrenamentul lor.

Stilul de filmare este un pic tremurat, dar nu prea mult încât să nu mai pricepi nimic din ceea ce se întâmplă, însă suficient să imprime o doză suplimentară de agitație în tot acest haos ce nu vrea să ia pauză.

Scenariul nu putea să facă notă discordantă cu acțiunea, așa că este și el îmbârligat, povestea conține multe cotituri și răsturnări de situație, nu prea spectaculoase, cam ușor de anticipat, dar orișicât, mențin vie atmosfera tensionată din The suspect, mai ales că pune pe masă niște momente pline de adrenalină și, ceea ce multor filme americane le lipsește, partea emotivă. Nu este nene film sud-coreean care să nu activeze irigațiile, deși se folosesc cam de același tertip de fiecare dată, însă cel puțin la mine sunt este eficientă șmecheria. Se și pricep să le filmeze și să mențină momentul suficient cât să aibă efectul scontat.

S-ar putea să devină obositor la un moment dat pentru că o ține din acțiune în acțiune, deși, culmea, povestea mi s-a părut bine dezvoltată și personajele conturate cum trebuie în ciuda puținelor momente de relaș.

Actoria este bună de tot, mai ales din partea lui Yoo Gong (Train to Busan) care interpretează un personaj cu o figură imperturbabilă atunci când situația o cere, cu o atitudine de maximă încredere pe principiul: „Hai Dorele, ne batem sau ce facem? Că mi se arde orezul pe grătar!‟, dar știe să o dea și în jelanie când ți-e lumea mai dragă.

N-ai ce să le faci, ce-i al lor este al lor, pe genul ăsta de filme sunt cam de neîntrecut sud-coreenii, deși nu inovează prea mult, dar le fac excelent, rar când mai vine de la un Hollywood un film care să fie peste astfel de producții și, vorba aia, până când să mai poată și Tom Cruise?

Mi s-a făcut chef de un kimchi cu hrișcă, așa că dau o fugă până-n bucătărie nu înainte de a lăsa în urma lui The suspect un 9 mai mult decât laudativ.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Earth and blood

Earth and blood a fost răspunsul lui Netflix la o plictiseală de-a mea, n-aveam ce …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *