The swarm

The swarm (nu shawarma) sau La nuée este un film francofon disponibil pe țeava lui Netflix al cărui subiect este una din plăgile biblice.

Virginie (Suliane Brahim) este o mamă singură, cu doi puradei năzdrăvani, ce își duc viața la țară, ea ocupându-se, era să scriu cu zoofilia, nu, cu zootehnia. Crește vietăți pentru a le transforma în haleală pentru mulțimea înfometată.

Dar nu se bagă și ea ca tot omul la o bovină, o porcină, o aviară, un behehe, nu domne, ea este mai cu dichis, cultivă lăcuste, mirosind că viitorul va sta în aceste săritoare cu multe proteine. La un moment dat se va termina și cu hamburgerii și vom trece la sandvișuri cu lăcuste suculente făcute pe grătar.

Doar că recolta ei nici nu este una foarte bogată, nu vor deloc lăcustele să dea din aripi să se înmulțească suficient de mult, și nici nu este prea căutată oferta ei gastronomică.

O mai ajută amicul Karim (Sofian Khammes – Le monde est a toi) cu ceva împrumuturi monetare, dar situația financiară devine tot mai complicată, la școală odraslele ei sunt luate la mișto din cauza lăcustelor, nimic nu este pe roz.

Însă un eveniment întâmplător deschide apetitul lăcustelor care subit devin foarte energetice, libidinoase, gustoase și situația agronomică a Virginiei se schimbă în bine. Dar cu un preț poate prea mare.

Să nu vă închipuiți că The swarm ar fi vreun film de groază în genul The birds, titlul este destul de înșelător, este de fapt o dramă despre sacrificiile pe care o mamă ar fi în stare să le facă pentru a asigura bunăstarea progeniturilor sale.

Este un film destul de depresiv în care elementul horror cade pe plan secund, zumzăie din aripi doar în rare momente și ne oferă câteva scene destul de grotești nu neapărat prin ceea ce ni se arată, ci prin acțiunile teribile la care se dedă personajul principal.

Cea mai mare parte a timpului o petrecem deprimându-ne alături de Virginie, care nu mai știe cum se împartă, ar trebui să se ocupe mai întâi de lumina ochilor ei, dar atenția i se duce mai mult spre explozia necontrolată a lăcustelor care îi aduce subit bunăstare, dar și niște probleme pe care nu știe cum să le rezolve.

The swarm este destul de monoton, drama devine rapid redundantă, că nah, părinți neglijenți sunt la tot pasul, iar aspectul horror intervine prea târziu și te lasă cu foamea-n glandă, neîndestulat de ceea ce ai primit. Or fi proteinele bune, dar degeaba dacă n-ai înfulecat cât să-ți simți mațul plin.

Cel mai deranjant lucru la film este scenariul patetic când vine vorba de luarea unor decizii, se pare că personajul principal ține neapărat să le ia pe cele mai nepotrivite cu putință, provocându-și daune prostești când alternativa era una mult mai bună și mai ușor de aplicat.

Are o atmosferă sinistră, cu un bâzâit permanent care te afectează pe plan psihic, cu o amenințare apoteotică gata să-ți sară la beregată, cu imagini viscerale și greu de suportat de anumiți iubitori de animale, dar povestea suferă la capitolul atractivitate. Plus că finalul este unul intempestiv care m-a lăsat perplex, crezând că mi-a tăiat Netflix macaroana și nu m-a mai lăsat să văd ultimele scene.

Undeva este ascunsă și o metaforă care-și înfige ghearele în societatea consumeristă, dar nu vine cu ceva nemaivăzut.

Per ansamblu, The swarm este doar o dramă banală ce are un element horror doar așa, să mai condimenteze un pic acțiunea care este destul de frugală și insipidă.

Eu m-am păcălit, am crezut că voi avea de-a face cu un masacru testamentar, cu lăcustele demente făcând prăpăd în rândul prostimii, dar The swarm bagă la greu fumigene dramatice care mă determină să-i cumpăr doar 5 kilograme de făină proteică.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Malignant

După Aquaman, James Wan revine la amorul lui dintâi, horror-ul, cu acest Malignant care s-a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *