The swordsman

Sătul de perioada contemporană, dădui cu The swordsman o fugă până prin anii 1600 în epoca Joseon, să mai lustruiesc niște săbii.

Nici nu apuc bine să învăț titlul original al filmului, Geom-gaek, că povestea intră cu tăișul direct în pâine, în mijlocul unei lovituri de stat când unul care a pierdut alegerile nu acceptă cu niciun chip înfrângerea și, alături de câțiva credincioși, dă năvală peste împărăție să se pună pe tron și să-l izgonească pe cel de drept. Și nu, nu fac mișto de ceea ce se petrece peste ocean, așa pornește The swordsman.

Un singur soldat are tupeul să țină piept trădătorilor, Tae-yul (Jang Hyuk). Nu stăm mult pe aici că scenariul sare ceva vreme înainte și îl regăsim pe Tae-yul prin păduri cu fiica lui, Tae-ok, trăind ascunși și hrănindu-se cu roadele naturii.

Dar Tae-yul stă prost cu vederea, are nevoie de doftorii scumpe, el este cam căpos, nu și nu, dar aia mică nu se lasă deloc, că n-are chef să aibă grijă de un tată orb încă din fragedă pruncie.

Așa că se scoboară de pe munte taman la fix să dea peste niscai hoțomani de neveste și niște barbari Qing, numai buni de făcut harcea-parcea de către Tae-yul.

Nu o să mă prefac că povestea din The swordsman este una ieșită din comun, este fix ceea ce aștept de la un asemenea film, un maestru în mânuit sabia, o supărare mare pe capul său și niște saci cu carne pe care să își exerseze abilitățile spadasine.

Știu că am tot folosit comparația asta, dar este un fel de Taken cu săbii, pentru că niște netrebnici fac marea prostie să îi șutească ăstuia fata.

Trebuie însă un pic de răbdare că durează până se încălzește feliatorul manual de carne umană, filmul insistă un pic cam prea mult cu construcția personajelor, cu stabilirea legăturilor dintre ele, cu mocnitul conflictului, cu ceva relații diplomatice îmbârligate, toate astea ducând la o acumulare de tensiune în spectatorul din mine de mi se arsese fitilul tot așteptând acțiunea.

Dar răsplata este pe măsură chiar dacă totul este previzibil și comunici telepatic cu ăla rău, transmițându-i un mesaj de dulce: „Mamă, ce-o să ți-o furi, pff, de dracu` ai dat!‟

Așa cum reiese din titlu, The swordsman se bazează exclusiv pe lupte în care arma de bază este sabia sau, să fiu mai exact, arme care se bazează pe o lamă tăioasă.

Nu vă speriați, nu sunt lupte din alea wuxia, cu combatanții alergând din frunză-n frunză fără să li se-ndoaie craca, aici avem parte de confruntări cât de cât realiste, chiar dacă Tae-yul se luptă cu armate întregi de inamici.

Stilul de filmare este unul aparte, aproape unic aș putea zice, și asta îți dai seama încă din prima secvență de luptă, nu sunt expert în modalități de filmare sau editare, dar aveam impresia că au fost scoase frame-uri din cadru pentru a imprima o senzație de viteză mai mare mișcării personajelor.

Scenele de luptă sunt intense, numai bune de crescut pulsul, cadavrele se adună ca furnicile la dulce, iar Tae-yul își face drum, tăietură cu tăietură, spre lupta finală, cu boss-ul de boss, dar până acolo are mult de furcă pentru că, pe lângă hoardele de caftangii, trebuie să treacă și de niște derbedei mai acătării, care nici nu-s papleacă-n drum, dar nici nu se ridică la nivelul șmecherului de final.

Nu este exagerat de violent, este mai mult poetic, pentru că Tae-yul dansează cu mare măiestrie printre inamici, mai și obosește, mai are și probleme cu ochii, dar te menține mereu în priză. Este un personaj cu lipici, deși are o aură de mister, nu face risipă de vorbe și pare lipsit de emoții, dar când vine vorba de demonstrat ce tărie de caracter are și cât de vertebrală îi este coloana, nu ezită nicio secundă.

Ce aș avea de reproșat lui The swordsman ar fi lipsa unor momente mai emoționante între tată și fiică, sunt câteva la datorie dar nu m-au zdruncinat sentimental.

Pe lângă Jang Hyuk pe care l-am recunoscut din Gamgi (The flu), mai apare și Joe Taslim din The night comes for us.

The swordsman mi s-a părut un film bun, nu are nimic special să cad în extaz, dar oferă o poveste simplă din care se nasc câteva scene de luptă satisfăcătoare, taman la fix să îi cumpăr 8 brățări.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Stealth

Un anume Rob Cohen regiza în 2005 filmul Stealth, o acțiune aviatică de ultimă generație …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *