The wandering Earth

The wandering Earth

The wandering Earth este primul blockbuster SF cu adevărat pe care China îl scoate pe piață. Nu prea s-au aventurat ei în asemenea filme, dar acum au dat lovitura.

Filmul este adaptat după scrierile lui Liu CiXin.

Premisa este una dintre cele mai abracadabrante din câte filme am urmărit.

În viitor planeta este în pericol pentru că Soarele este pe moarte și stă să crape, măturând astfel și Pământul odată cu el. Dacă prin alte filme, omenirea se cărăbănește spre alte planete pentru supraviețuire, ei bine, aici oamenii nu renunță așa ușor la casa lor și vor, nici mai mult, nici mai puțin, decât să mute planeta Terra într-un alt sistem solar, acțiune ce va dura 2.500 de ani. Așa că Terra își ia bocceluța-n spinare și o întinde spre ograda altor sisteme solare.

Știu, știu, coborâți-vă sprâncenele la loc și treceți peste șocul absurdității acestei idei elucubrante.

Zis și făcut, guvernele lumii își dau mâna într-un efort colosal, dotează planeta cu peste 10.000 de motoare gigantice, trimit în avangardă o stație spațială să spioneze drumul, să nu fie pericole, o parte din populația lumii este adăpostită în orașe subterane și p-aci ți-e drumul.

După 17 ani de călătorie, Terra vine în vizită la Jupiter, gazda nu este prea fericită de musafirul nepoftit, își trimite gravitația să-l sperie și începe tămbălăul suprem. Pământul este deviat de la traiectoria lui și se duce fix spre Jupiter.

Filmul urmărește câteva fire narative, multe secundare, însă cel principal se concentrează pe tânărul Liu Qi, sora lui adoptivă și bunicul lor, familie ce ia parte fortuit la cea mai mare misiune de salvare a Terrei călătoare, și anume reaprinderea la timp a motoarele scoase din funcțiune pentru a repune Pământul pe traiectoria normală.

De la distanță, din spația spațială, sunt vegheați de Liu Peiqiang (Wu Jing), tatăl lui Liu Qi.

Se pare că Wu Jing este aur pentru chinezi când vine vorba de boxoffice, el jucând în cele mai de succes 2 filme chinezești din istorie, după Wolf warrior 2 (870 milioane de dolari), iată că și The wandering Earth a încasat o groază de bani (700 de milioane). Trecând însă peste acest aspect, își merită filmul banii?

Da, ba chiar cu vârf și îndesat.

Scenariul este ridicol, nu există dram de realism în toată povestea, este o fantezie pură plină de clișee previzibile care respectă rețeta clasică a filmului de acest tip.

Practic, încă de la început știi cum se va sfârși, cine, cum și când, nu există deloc mari surprize cu privire la evoluția personajelor, la eroismul de care vor da dovadă în situații limită și la sacrificiile pe care ele vor face pentru familie și umanitate.

Nu m-am îmbătat cu apă rece, nu așteptam revoluționarea genului de la acest film, dialogurile sunt când pline de replici răsuflate sentimentaliste, când doldora de bolboroseli tehnice din care nu pricepi o iotă.

Dar trecând peste aceste neajunsuri, mari pentru unii, obișnuite pentru alții, The wandering Earth este unul dintre cele mai spectaculoase și pline de fantezie filme din punct de vedere vizual.

Este o minunăție computerizată acest film, care dă dovadă de o imaginație debordantă, de la scenele dezolante cu Pământul aflat pe moarte, care-ți transmit un sentiment de neputință, la cadrele din spațiu cu Jupiter-ul șucărit pe noi, de la mașinăriile gigantice (și nu glumesc), de tot felul, care asigură funcționarea motoarelor, până la …… nici nu are rost să scriu, că nu o să mă credeți, gândiți-vă la orice film catastrofic și vă garantez că planurile de salvare nu sunt atât de năstrușnice ca aici. Armageddon e mic copil pe lângă The wandering Earth.

Acțiunea este alertă, personajele se află într-o permanentă agitație pentru că răsar probleme la tot pasul, din ce în ce mai amenințătoare și fără rezolvare, aparent.

Tensiunea crește monumental cu fiecare scăpare pe ultimii metri și la un moment m-a obosit atâta alergătură și îmi ziceam, pus în fața unei situații fatale, că gata, până aici le-a fost, nu mai au soluții. Când colo, mai erau încă vreo 45 de minute de film și chiar nu mai știam cu ce poate surprinde filmul. He, he, habar nu aveam ce va urma.

Ca grandoare, The wandering Earth concurează cu succes cu filme hollywoodiene fără să-ți dai seama de diferențe, deși a costat doar 50 de milioane de dolari. Singura diferență se regăsește în poveste, aici nu avem un erou principal, ci toată lumea participă, cu mic, cu mare, așa cum poate, la eforturile planetare de asigurare a supraviețuirii speciei umane.

Surprinzător pentru un film chinezesc, nu avem parte de fumata propagandă în care ei sunt ăia buni și restul niște nenorociți, aici chiar vedem cum toate popoarele pun umărul la această acțiune epopeică de salvare. Deși sunt plantate câteva semințe rebele care arată că indiferent de situație, unele năravuri nu vor fi uitate.

Jos pălăria pentru ceea ce au reușit chinezii să facă din această producție, este un film superb și imaginativ, doldora de acțiune, dar și cu un scenariu plin de clișee, care ne stoarce forțat de lacrimi, dar nu îi voi trage în jos nota prea mult și îi dau un 8.

Clar este un film ce merită revăzut doar pentru vizualul senzațional. Păcat că filmele chinezești nu sunt gustate și de publicul larg, devin din ce în ce mai bune.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

MIB International

MIB International

A revenit în topuri Ace of Base cu melodia Cruel summer, pentru filme se pare …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *