Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Nu vă speriați, nu a dat Alzheimeru-n mine încă, The Yinyang master de pe Netflix nu este același cu The Yin-Yang master: Dream of eternity tot de pe Netflix. Este doar o lipsă de imaginație a chinezilor în a găsi nume originale pentru filme, că doar știm că au vreun miliard de Monkey king. Iată acum se adună câteva de Yin Yang master.
Producția de față este adaptată după un joc video care, la rândul lui, este bazat pe o serie de scrieri denumită Onmyōji.
Așa cum v-ați cam prins, filmu-i pe bază de vrăjeală mistică orientală chinezească. Într-o lume în care oamenii și monștrii sunt separați de un pod mitologic, în centrul poveștii apare Qing Ming (Kun Chen – Young Detective Dee: Rise of the Sea Dragon), o corcitură între cele 2 regnuri animale, care este acuzat de o nefăcută nasoală de tot și vrăjitorul se face nevăzut.
Abia după 7 ani pornește efectiv acțiunea filmului pentru că regele monștrilor s-a săturat de demonițele lui și vrea să cucerească și ceva trupuri feminine umane, așa că amenință șubreda pace dintre cele 2 tărâmuri. Alături de o pleiadă de personaje printre care Boya (Chuxiao Qu – The wandering Earth), un soldat imperial, Bai Ni (aparent gagica lui Qing Ming) și fel și fel de orătănii CGI, Qing Ming trebuie să apere bucata umană a Terrei de invazia monștrilor. Pentru asta trebuie să recupereze Piatra Sloboz, pardon, Piatra Solz, un artefact mistic.
The Yinyang master este fix ceea ce așteptam să fie, o banalitate chinezească plină de fantezie, numai bună de urmărit într-o duminică dimineața, cât timp restul familiei dă cu ruga-n biserică. Nu are absolut nimic special pentru că scenariul urmează aceeași linie cioplită cu dalta-n firul narativ ca orice alt film chinezesc care abordează teme mitologice. Dar nici prost nu este încât să mă facă să-mi bag interzisul masculin în cenzura feminină.
Avem parte de elementele clasice pe care le știm deja prea bine, anume imaginația debordantă în ceea ce privește universul fictiv plin de creaturi care de care mai ciudate, de denumiri de obiecte cu puteri care de care mai bizare, cu personaje pestrițe care au un comportament zurliu, ce să mai, un film șablon din fabrica neobosită a chinezilor.
Diferă foarte mult de fratele lui cu nume asemănător, aici fantezia este prea fantezie, dacă mi se permite o exprimare mai de lemn, prea este ecranul plin de monstrălăi de la cei drăguți și inofensivi până la cei mai mari și scârboși pentru ochiul uman. Mi-a adus aminte, deși n-are nicio legătură, de Valerian and the city of a thousand planets, un film care este plin până la refuz de creaturi.
Nu înțeleg de ce filmul are rating 16+ pentru că mult timp a fost pe caterincă, prea copilăros, de la dumele infantile până la CGI-ul îndoielnic al monștrilor care aduceau în mare parte cu animale antropomorfizate pentru a fi pe placul celor mici. Mai o hârjoneală între ratoni, mai un zbor lin al unor fluturi multicolori, mai o fantomă de tip Casper cu chef de joacă, practic aveam impresia că mă uitam la Arabela (mai ține minte cineva serialul cehoslovac care mi-a marcat copilăria?). Și să merg cu asemănările mai departe, se moare ca în Infinity war și se sosește ca în Zack Snyder`s Justice League.
O bună bucată de timp atenția mi-a fost plecată pe câmpii, abia în actul 3 filmul a devenit ceva mai serios și a trecut la o acțiune incitantă, fantasmagorică și plină de adrenalină, chit că nu a rupt vreo gură a târgului, dar mi-a plăcut. Este agitație destul de multă pentru că se iau la trântă multe personaje, iar uneori nu mai înțelegeam pe deplin de ce se bat și în numele cui.
Scenariul s-a scremut un pic să plaseze ceva mesaje subliminale care să treacă de cenzura comunistă, este ușor să pricepi, dincolo de ambalajul subțire al unor replici, ce semnificație reală au cuvintele, dar nici aici nu este nimic nou. Întregul dialog urmează are un aer liric, prea stilizat, de parcă îți recită cineva o poezie profundă.
Ce n-a trecut de cenzură este praful. Au chinezii o manie nesănătoasă de a face filme curate, fără pic de mizerie, să dea dracului dacă vezi vreun fir de praf pe personaje sau o șuviță de păr nelalocul ei. Până și sângele fals curge ordonat, ca la comandă, fără să o ia pe arătură.
Să îți spună cineva că la tine-n casă e curat ca-ntr-un film fantasy chinezesc probabil este unul dintre cele mai mari complimente pe care le poți primi.
The Yinyang master este un film de pierdut timpul, nu devii mai înțelept după ce-l vezi, dar nici nu-ți sunt puși nervii la grea încercare, eu îi dau 6 capete de șarpe.
(3 / 5)
