Tom and Jerry

Nu râdeți, asta e, sunt nostalgic, de aceea am băgat Tom and Jerry, amestecul de live action și animație ce a venit pe țeava încă neracordată în România numită HBO Max.

Filmul se vrea o poveste de origine, prezintă momentul în care Tom, o pisică talentată la pian, da, da, acceptați, nu mai dați din mustăți, și Jerry, un șoricel năzdrăvan, se întâlnesc pentru prima oară și imediat ies scântei, astfel formându-se rivalitatea istorică dintre cele două personaje îndrăgite de o lume întreagă timp de multe decenii.

Și totul este plasat în lumea reală, acolo unde la un hotel renumit urmează să fie organizată o nuntă impresionantă de care se ocupă Kayla (Chloë Grace Moretz – The equalizer, The Addams family) și Terence (Michael Pena –  The mule, Ant-Man) care, la cel ca animalele, nu se înghit deloc și ar sări unul la beregata celuilalt.

Ce altceva ar mai fi de scris despre un film care este destinat 99,95% celor mici?

Nu trece mult timp și războiul dintre Tom și Jerry ajunge în mijlocul hotelului, provocând un tămbălău inimaginabil și cade în sarcina personajului Kayla să stopeze orice disconfort adus grandioasei nunți, așa că Jerry devine subit „mus non grata‟.

Nici nu știu cum să abordez filmul Tom and Jerry.

Dacă îl tratez ca un adult, atunci s-ar putea să fiu un pic mai vitriolic, dar nu am uitat că nu este pentru mine, ci pentru cei mici, deși nu prea cred că generația infantilă de acum cunoaște aceste personaje care au făcut copilăria frumoasă celor care au prins și secolul trecut.

Grosso modo, Tom and Jerry este un film jucăuș, prostesc, în care toate animalele prezente sunt, ei bine, animate, în care scandalul și haosul sunt la ordinea zilei și asistăm la giumbușlucurile fără sfârșit cu care ne-au obișnuit Tom și Jerry. Aici așteptam ceva mai multă originalitate în modalitățile de a-și face rău unul altuia, însă se pare că puțul inovației a secat. Multe dintre secvențe sunt preluate cadru cu cadru din episoadele care ne-au desfătat de-a lungul timpului, doar că au fost transpuse în lumea reală. Probabil au mers pe ideea că sunt noi pentru generațiile tinere, nu s-au gândit că se uită și boșorogi ca mine la film și care deja sunt familiari cu respectivele scene.

Din nefericire, poate tocmai că este pentru copii, nu a fost depus un efort foarte mare pentru a îmbina cum trebuie cele două lumi, reală și animată, oamenii nu interacționează deloc bine cu animalele, se uită în gol, unde probabil li se spune că ar fi ceva, dar se uită total pe lângă, iar personajele animate nu au greutate, nu par tridimensionale, zici că-s doar niște poze care zboară de colo până colo.

Nu s-a investit vreun interes în a realiza o animație măcar decentă, spre exemplu, Who framed Roger Rabbit din 1988, realizat pe aceeași idee, este la un nivel stratosferic față de Tom and Jerry.

Pare un film făcut în silă, știind că oricum nu contează calitatea, că ăia mici nu sunt atenți la detalii tehnice, vor doar să vadă cum Tom suferă chinuri infinite din partea lui Jerry.

Tocmai din aceste cauze nu simți că acțiunile ce se petrec ar fi reale, asta în contextul în care accept premisa, că animalele înțeleg engleza, unele chiar o și vorbesc, și că oamenii nu se miră când o pisică rupe pianul mai ceva ca Ray Charles.

În afară de actorii principali, Chloë Grace Moretz și Michael Pena, plus Ken Jeong (Boss level, Endgame) într-un rol terțiar de câteva minute, care măcar nu se fac de baftă, ceilalți sunt de-a dreptul teribili, mai ales cel care-l joacă pe mire, în loc să vezi bucurie pe chipul său, parcă este constipat de o săptămână.

Filmul nu are nimic pentru adulți, se bazează doar pe capcanele sofisticate și pe conflictele vătămătoare în care sunt implicați Tom și Jerry.

Cam ăsta este tot amuzamentul din Tom and Jerry.

Au mai fost vreo două încercări flasce de umor cu ceva trimiteri acide la studiourile rivale de filme, dar prea puțin pentru a menține atenția celor trecuți de vârsta buletinului.

Deja am parcat cam multă vreme în curtea acestui film, pentru mine a fost o dezamăgire cruntă, mă așteptam la mai multă calitate, poate și pentru că am rămas cu nostalgia desenelor animate vechi și pe atunci mi se păreau mult mai bune. Dar trecând peste asta, tehnic filmul este slab, nu mi-a dat nicio secundă senzația că acele personaje ar exista cu adevărat în viața reală, așa cum a făcut-o filmul pomenit anterior.

De asemenea, ca idee, multe dintre postere sunt înșelătoare, ceea ce prezintă nici măcar nu există un film, precum secvențele cu buldozerul, cu hidrantul, cu Statuia Libertății sau căruciorul cu hot dogs.

În final, totuși, este un film pentru puradei, de văzut cu nepoții sau propriile odrasle, poate nu ar trebui să am așteptări atât de mari, tocmai de asta mă duc să coc un tort cu 5 etaje.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

King Kong

Am făcut eu King Kong din 1933 și Skull Island din 2017 și ratam King …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *