Train to Busan

Train to Busan

(4 / 5)

Train to Busan, denumirea lui originală, de la mama acasă fiind Busanhaeng, este un film, așa cum reiese din titlu, care se desfășoară în mare parte într-un tren având ca destinație, băi, da` ce deștept sunt, Busan.

Nu, nu este american, ci este o producție sud-coreeană.

Este una din rarele încercări ale acestei zone cinematografice în realizarea unui film cu zombie.

Culmea, le-a ieșit.

Dar filmul este departe de a fi unul de tip hollywoodian, zombalăii fiind oarecum pe locul secund.

Pentru început, suntem urcați într-un tren și ne sunt prezentate succint personajele, nu-i greu de ghicit, principale, una bucată tată cu o puștoaică de mână pe care o duce de ziua ei la mă-sa-n Busan, un cuplu care în curând vor fi binecuvântați cu un prunc, o echipă de baseball, două surori și o majoretă.

Fără prea multe explicații cu privire la ce și cum, în scenă dau năvală, la propriu, hoarde de zombies care au un singur scop, haleala sub forma oamenilor din tren.

Și începe o luptă nebună pentru supraviețuire în care oamenii devin tot mai puțini și zombies tot mai numeroși, făcând lupta tot mai grea odată cu trecerea timpului și apropierea de destinația finală, Busan, care, din auzite, pare a fi unul din singurele locuri sigure din Coreea de Sud, astfel că ajungerea la destinație este un obiectiv vital pentru personajele noastre.

Train to Busan este un film care amestecă destul de multe genuri, este un ghiveci de acțiune, horror, comedie și, mai ales, dramă.

Acțiunea nu excelează vizual, practic este un Snowpiercer cu zombies, majoritatea acțiunii are loc într-un tren, deci într-un spațiu închis care nu lasă mult loc liber imaginației să zburde, oamenii fiind nevoiți să își croiască drum de la un vagon la altul printre grămezi de zombies fie cu forța (fapt ce generează valuri de scene violente și sângeroase), fie prin tertipuri inteligente (care creează scene de o intensitate maximă, de nici nu îți vine să respiri ca nu cumva să le deconspiri planul).

Ca efecte speciale nu dă pe dinafară de wow, acești zombies împrumută mult din modul de comportament al celor din World War Z, sunt foarte rapizi, dar tare prostovani, reacționează la anumiți stimuli, iar lipsa lor îi face să rămână neclintiți, slăbiciune care este exploatată de eroii noștri.

Vorba vine eroi, nu avem de-a face cu super oameni care distrug totul în cale, ci cu oameni simpli puși în fața unei calamități și care încearcă să se descurce pe cât de bine pot.

Filmul îmi pare unul realist, trecând peste partea cu zombies (care sunt terifianți prin modul de transformare, specific filmelor horror asiatice, prin acele contorsionări imposibile însoțite de zgomote de oase rupte care pur și simplu sunt groaznic de văzut și auzit), arată cum ar reacționa omul de rând în asemenea situații: stângace, împiedicat, fără prea multă coordonare, dar care învață repede și se adaptează, adică fix cum te-ai comporta dumneata, cum m-aș comporta eu, cum s-ar comporta oamenii obișnuiți în asemenea situații.

Train to Busan se detașează de blockbusterele americane prin faptul că accentul nu cade pe acțiune, deși avem parte de suficientă adrenalină și secvențe smulgătoare de țipete și generatoare de șocuri pe șira spinării.

Nu, aici povestea se concentrează în special pe om, pe lupta pentru supraviețuire, ajungi rapid să simpatizezi cu personajele, deși unele dintre ele îți sunt la început antipatice, cum ar fi tatăl care este ocupat până peste cap cu munca și își neglijează fiica sau soțul gravidei, un malac de om, care la început îți dă impresia unui meltean prin comportament, dar care ulterior demonstrează că este un om cu inimă mare și suflet pe măsură.

Evident că multe personaje mușcă țărâna, fapt care duce la multe găleți de lacrimi vărsate de spectator, au sud-coreenii ăștia un dar de a te face să plângi ce nu am pomenit, numai la filmele lor plâng de câteva ori în decursul a câteva minute.

Să nu vă așteptați la vreun film cu final fericit, nici pe departe, nu este stilul asiatic de a face filme.

Lucrul care m-a impresionat cel mai tare a fost faptul că mai periculos decât un zombie (care nu este stăpân pe acțiunile sale, creierul fiind pe stop și mânat doar de instincte animalice, mănâncă pentru a supraviețui), este chiar omul, prin nemernicia și egoismul de care dau dovadă mulți în detrimentul eroismului afișați de foarte puțini. Nu mai contează, că e necunoscut, că e prieten, că e rudă, unii ar călca la propriu pe cadavre pentru a-și salva pielea, lucru care mi-a lăsat un gust foarte amar pentru că pictează o realitate crudă și adevărată.

Tocmai de asta am spus că zombies sunt secundari, primordial este comportamentul uman, chiar dacă sunt câțiva care dau dovadă de altruism și spirit de sacrificiu, sunt trași la fund de hoardele de descreierați care pun în prim-plan doar propria salvare și atât, nimic nu mai contează.

Filmul are o componentă puternic moralistă de care trebui să luăm aminte și să ne uităm și la ceilalți înainte de a ne gândi la noi pentru că e posibil ca supraviețuirea noastră să depindă de cel de lângă noi.

Train to Busan este o surpriză extrem de plăcută, nu mă așteptam deloc la un film atât de bun, merită cu prisosință nota 8, deși are și câteva defecte, mai ales pe partea tehnică (din cauza bugetului redus) dar și o problemă de logică legată de transformarea mușcaților în zombies, când se întâmplă instantaneu, când durează minute bune, dar asta este pentru a crea anumite momente dramatice.

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Halloween

Halloween

A venit Halloween în vizită, nu, nu sărbătoarea, ci filmul cu unul dintre cei mai …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *