True lies

True lies îl reunește pe regizorul James Cameron cu actorul Arnold Schwarzenegger pe care l-am văzut în The Terminator și Terminator 2: Judgment day, ambele regizate de mister Cameron.

După ce ne-a dus în spațiu să ne luptăm cu monștrii extratereștri în Aliens, după ce a băgat groaza-n noi cu roboți futuriști în seria The Terminator și, în fine, după ce ne-a scufundat în adâncul oceanului cu The abyss, iată că James Cameron ne demonstrează că știe cum stă treaba și cu acțiunea pământeană get-beget.

Inspirat din filmul francez La totale, True lies îl bagă pe Arnold în costumul lui Harry Tasker, oficial un vânzător de computere, asta știe familia lui formată din soția Helen (Jamie Lee Curtis – Knives out, Halloween) și fiica Dana (Eliza Dushku), dar în realitate este un superspion ce lucrează pentru o agenție atât de secretă încât și-a luat cel mai penibil nume posibil.

Prins între ciocan și nicovală, familie și slujbă, Harry simte cum soția se depărtează de el pentru că el este mai mult plecat iar fiica nici nu-l mai bagă în seamă.

Și lucrurile nu par a se îmbunătăți, tocmai când credea că prinde și el niște zile mai liniștite, un complot nuclear își face apariția, niște teroriști banali (nimic special aici) vrând să bubuie câteva bombițe pe teritoriul USA drept răzbunare pentru băgatul aiurea în seamă al Americii pe unde nu-i fierbe oala.

Așa că ajutat de echipa lui de nădejde, formată din Albert (Tom Arnold) și Faisil (Grant Heslov), Harry al nostru trebuie să jongleze cu cele două misiuni importante: stoparea teroristului și recucerirea femeii iubite.

True lies nu este doar o acțiune extravagantă, ci și o comedie reușită, James Cameron combinând cu mare succes cele două genuri într-unul dintre cele mai bune filme din categoria sa.

Prima parte a filmului este cea amuzantă presărată când și când cu scene de acțiune, aici accentul căzând pe relația tumultuoasă din sânul familiei Tasker, iar partea secundă trece la artileria grea și James Cameron se dezlănțuie cu o acțiune furibundă de cea mai înaltă calitate, aducând cu Mission impossible când franciza lui Tom Cruise nici nu era pe țeavă, dar și cu producțiile opulente ale lui Michael Bay, dar cu logică și bun gust, adică aici nu explodează firul verde de iarbă când vaca-l paște, exploziile impresionante apar atunci când trebuie și din motive bine întemeiate.

În afară de tancuri cred că True lies are toată panoplia de vehicule militare la apel și cu siguranță va satisface și cele mai exigente gusturi în materie de răfuieli armate pentru că acțiunea este diversă.

De la lupte mai elegante, în costume scumpe și locații fastuoase, până la bătălii crunte în care piesele de rezistență sunt elicopterele sau avioanele de vânătoare, avem de toate, iar acțiunea culminează cu o orgie impunătoare de distrugeri masive, fix pe gustul subsemnatului care se extaziază la câte-o clădire făcută țăndări sau vreun pod aruncat cu ștaif în aer. Să nu uit și de cal, păi cum să nu pomenesc de scena de urmărire hipică? Motiv de inspirație pentru altă franciză.

Și True lies livrează cu vârf și îndesat în acest domeniu.

În afară de câteva momente în care este evident green screenul în timpul câtorva secvențe mai periculoase în care se observa cu ochiul liber falsitatea îmbinării elementelor reale cu cele adăugate digital, True lies arată excelent, exploziile sunt fierbinți, distrugerile sunt monstruoase și milităria dată jos din pod încântă privirea.

Dar filmul nu se rezumă doar la acțiune spectaculoasă, după cum spuneam anterior, are și multă comedie generată mai ales de chimia extraordinară dintre Arnold Schwarzenegger și Jamie Lee Curtis, personajele lor ridicând mult filmul pentru că povestea, cinstit scriind, nu dă pe dinafară de originalitate sau fracturări de neuroni.

Despre scena dansului, știți la ce mă refer, mă încumet să spun că este printre cele mai senzuale din istoria cinematografiei. Nu erotică, nu indecentă, ci senzuală. La fel ca pe Harry, te trec toate transpirațiile și îți cade falca-n poală urmărind-o.

Aproape că True lies este o parodie despre filmele cu spioni, dar nu cade în derizoriu, este suficient de amuzant încât să nu se ia în serios prea mult, dar extrem de distractiv când vine vorba de acțiune să îți dai seama că este, totuși, semnat de James Cameron care, apropo, revine și la unul din actorii cu care a mai colaborat, cu Bill Paxton din Aliens și The Terminator într-un rol secundar.

Și nu se putea fără o replică din aia penibilă, kitchoasă, dar atât de bine livrată de Arnold încât m-a bufnit râsul fără să-mi dau seama.

Ce să mai, True lies este printre cele mai bune filme de acțiune-comedie, cu o poveste simplă, deloc ieșită din comun, cu personaj negativ dispensabil și apogeul clișeelor, dar cu o acțiune fenomenală și o relație soț-soție explozivă care compensează lipsurile unui scenariu original.

Mi-a făcut plăcere să mă întorc la acest film, unul excelent de altfel, de aceea lansez în direcția lui True lies 9 focoase nucleare.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Shoot `em up

Înainte de John Wick și toate copiile ieftine, a fost Shoot `em up, un film …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *