Truth or dare

Truth or dare

Truth or dare este cea mai recentă producție marca Blumhouse și se vrea a fi un horror / thriller concentrat în jurul jocului Adevăr sau provocare.

Un grup de adolescenți liceeni o taie spre Mexic pentru ultima lor vacanță de primăvară împreună și, după zile întregi de distracție și beție, total irelevante pentru film, dau peste un necunoscut care îi duce la mama dracului în praznic, la o hardughie imensă și părăsită acolo unde o ard într-un Truth or dare infantil.

Ce nu știau adolescenții noștri hormonali este că jocul este unul real și nu se termină odată cu plecarea lor din Mexic, un demon posedă jocul și îi obligă pe participanți să treacă prin încercări perpetue, altfel vor muri dacă nu se vor conforma.

Regulile sunt simple, nu duci provocarea la bun sfârșit sau o refuzi din prima, poc, 2 metri sub pământ. Nu spui adevărul, jap, viermii te așteaptă. Nu vrei să alegi între adevăr sau provocare? Continuarea o știți.

Truth or dare începe să ne prezinte o serie de încercări la care sunt supuși protagoniștii care iau totul la început ca pe-o glumă proastă, dar care se trezesc rapid la realitate când realizează că totul este pe bune și că viețile le sunt în pericol.

Astfel, navigând printre poruncile pe care demonul le scuipă la foc automat, prostovanii trebuie să caute informații care să îi ducă spre găsirea răspunsurilor la niște întrebări vitale: de ce este demonul supărat și cum îl alungă pe tărâmul de dincolo, de unde a venit sau să îl expedieze în altă zonă, să-i streseze pe alții?

Pe scurt, filmul este de-a dreptul cretin din toate punctele de vedere, de la protagoniști dobitoci care nu au creier nici cât o moluscă, dovadă fiind acțiunile lor imbecile, până chiar la demonul care le face viața amară, nici ăsta nu este mai strălucit în ceea ce privește poruncile pe care le dă, cel puțin cele de la început sunt banale și par gândite de un puștan cu coșuri decât de un demon antic.

Partea horror nu există în acest film, asta dacă nu iau în calcul niște rânjete sinistre și niște ochi roșii că altceva de speriat nu prea este prin film, decât scenariul retard care nici măcar nu respectă regulile pe care le impune.

Mai are rost să aduc aminte de sperieturile forțate care deveniseră comice la un moment dat cu apariții bruște ale unor personaje, apariții însoțite de sunete puternice menite să ne sperie? De umbre pe pereți neconcretizate în nimic? De scârțâieli de uși (nu sunt deloc gospodari oamenii ăștia de prin filmele horror, nu au deloc grijă de casele lor) deschise de un vânt inexistent?

Astea sunt elementele de bază și de mult răsuflate ale filmului de groază antic, care aveau efect acum hăt ani dar care în zilele noastre nu mai au cum să fie folosite de un regizor care se respectă, fiind cele mai ieftine modalități de a speria spectatorul.

De fapt, de a încerca să sperie privitorul, pentru că mai mult se râdea la tembelismul scenelor, nici vorbă de spaimă.

Personajele principale fac parte din categoria celor care te enervează la culme și pe care ți le dorești moarte, nicidecum să scape cu viață din situațiile în care sunt puse, importanța imensă pe care o dau unor chestii frivole, fără semnificație, ducându-le la rang de viață și de moarte, te face să-i cam urăști și să speri că demonul prostovan se va gândi la ceva provocări mai de Doamne ajută care să nu se termine în banalități gen: Vai, râvnesc la iubitul tău (de zici că era mare surpriză când toată lumea știa asta), Vai, gagica ta te înșeală (no shit Sherlock, se vede asta de la o poștă) și alte astfel de chestii banale.

Truth or dare este o bălărie de film, cu personaje lipsite de emoție și reacții complet nerealiste, cu scenariu idiot care nu este în stare să urmeze niște reguli simple, cu un demon la fel de stupid care, dacă ar fi fost pe bune, ar fi fost înfrânt imediat de cineva cu mai mult de 2 neuroni funcționali, lipsit de orice urmă de groază și făcut pe ieftineală, lucru care se vede din plin atât din jocul actoricesc inexistent dar și din modul sărăcăcios de filmare.

Ce să mai, este un Final destination al săracului, lipsit de orice dram de imaginație, fără faze cu adevărat violente și de speriat, cu provocări scrise de scenariști în timp ce se aflau probabil în pauza de căcare și care îți irosește banii.

Măcar nu durează foarte mult, că dacă ar fi tăiat fazele de început care nu aveau nicio treabă cu subiectul real al filmului, ar fi ajuns la durata unui episod de serial.

Nu pot să mânjesc Truth or dare cu mai mult de un 3.

 

(1,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Halloween

Halloween

A venit Halloween în vizită, nu, nu sărbătoarea, ci filmul cu unul dintre cei mai …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *