Twister

Cei din urmă vor fi cei dintâi și Twister, ultimul film din seria disaster-movies la care m-am înhămat în această perioadă este și cel mai vechi, din 1996, fiind și cel care a pornit tăvălugul acestui tip de producții.

Filmul regizat de Jan De Bont (care nu a regizat prea multe, mai are pe listă Speed -uraaa-, Speed 2 -huooo-, The haunting și Lara Croft tomb raider: The cradle of life) are la bază drept calamitate natural tornada.

Vântul puternic în spirală este cel care dă bătăi de cap trupei extravagante de personaje care ne va fi alături preț de două ore în acest film. Matroana găștii nebune este Jo Harding (Helen Hunt), doctor în științele naturii, care vrea cu orice chip să dea o trântă cu o tornadă din asta periculoasă pentru a-i planta niște drăcii de senzori necesari pentru a crea un sistem mai eficient de avertizare pentru populație.

Nu doar ăsta este motivul pentru care Jo este cu pata pusă pe tornade, avem și altele mai tragice, dar las filmul să vi le dezvăluie.

Mai trebuie să știți că Jo este deranjată de soțiorul pe cale să-i devină ex interpretat de Bill Paxton (Nightcrawler, Titanic) care tot vrea semnarea actelor de divorț, dar găsește un moment tare prost să ceară asta pentru că la orizont apar semne că niște tornade sunt luate cu amețeală de la înălțime și vor să-și bage pâlnia-n pământ. Și nu așa, elegant ca domnișoarele mironosițe, ci violent ca pârnăiașii iubiți adânc.

Ținând cont că Twister are scenariul semnat de Michael Crichton, mă așteptam să fie un pic mai credibil din punct de vedere al logicii. Și deși într-o oarecare măsură filmul se menține cât de cât pe linia de plutire a verosimilitudinii, intră în acțiune scenele absurde în care tornadele se comportă de parcă ar avea suflet sau, mai bine zis, generează efecte după cum dorește scenariul, iar personajele se comportă cam nedemn pentru prestanța lor.

Apropo de personaje, sunt atât de multe și vorbesc toate odată și au o gălăgie și o exuberanță în ele de m-au obosit înainte să mă lovească tornada în bostan.

Twister nu are o poveste anume, practic tot filmul este o lungă cursă de fugărire a tornadelor presărată când și când cu niscai distrugeri care acaparează cu succes privirea și cu câteva dialoguri stânjenitoare de amor mocnit între protagoniști.

Apropo, să dea dracului de nu s-au găsit toate tornadele să răsară în 2-3 zile în apropierea eroilor noștri, nici la moaște nu este atât de multă îngrămădeală ca aici.

Trecând peste balivernele tipice, Twister este surprinzător de antrenant și de tensionat, m-a luat pe sus că nu eram bine fixat cu așteptările, nu credeam că un film despre vânturi puternice poate fi atât de incitant. Însă efectele speciale sunt nemaipomenite chiar și acum, filmul fiind nominalizat la Oscar dar pierzând în fața lui Independence day (lucru normal).

Tornadele rad totul în calea lor (mai puțin personajele principale) iar spectacolul oferit este unul pe cinste. Se folosesc multe miniaturi, că doar nu era să zboare case reale prin aer, dar modul de filmare este imersiv și te ține-n permanență în priză și chiar dacă ești conștient că personajele cap de afiș nu vor păți ceva, ai senzația de pericol iminent pentru că filmul ține morțiș să bage eroii chiar în inima tornadelor și asta se lasă cu distrugeri sănătoase.

Ce este drept, nu este un film care să amenințe toată planeta sau să trâmbițeze sfârșitul lumii, dar de cele mai multe ori un pericol localizat, la scară mai mică și care pune în pericol viețile unor personaje pe care le cunoaștem, este mai amenințător decât un dezastru de mari proporții care prăpădește milioane de oameni despre care nu avem habar.

Filmul este gălăgios, neobosit, în permanentă alertă, nu te lasă să te odihnești nicio secundă, ba ai parte de tornade tot mai multe și cu denumiri regăsite în partea de sus a tastaturii în creștere de la F2 se tot urcă până la F5, ba suntem bombardați de nebunia din sânul echipei de cercetători care arată mai mult a boschetari pescuiți de pe trotuare decât a doctori.

Surpriză mare a fost când l-am descoperit pe Philip Seymour Hoffman (fie-i țărâna ușoară, The hunger games – Mockingjay Part 1 și The hunger games – Mockingjay Part 2) în rolul unui personaj extrem de guraliv.

Așa cum, din nefericire, șade bine unui disaster-movie, Twister păcătuiește la capitolul logică și continuitate și cel mai mult mă enervează nu lipsa de realism și reguli inventate, ci nepăsarea pentru corectarea unor erori mici dar care urlă lene din toți bojocii.

Iată un mic exemplu din nenumăratele erori care pătează Twister la tot pasul, dacă la 01:35:10, după ce parbrizul este lovit și spart, a se vedea dovada 1.

 

după 2 secunde, da, nici măcar 2 secunde de continuitate nu există, același parbriz ca prin minune nu mai are nici pe dracu, a se vedea dovada 2.

Și culmea este că astfel de greșeli în editare sar în ochi mai rău decât călcatul în picioare a tuturor legilor fizice cunoscute.

Dar revin cu picioarele pe pământ și recunosc că poate am pretenții prea mari de la un film al cărui punct de atracție este distrugerea la scară largă, de aceea îmi bag mințile în cap și mă duc pe defuncta scară Fujita pentru a inventa un F8 pentru acest film.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Young detective Dee: Rise of the sea dragon

PRI 020 – Young detective Dee: Rise of the sea dragon (Di Renjie: Shen du …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *