Winchester

Winchester

Winchester este un film horror despre țigările ucigașe care prind viață și ard oamenii.

Glumesc, este un film inspirat din fapte reale de prin anul 1906 și spune povestea văduvei Sarah Winchester care, după o serie de tragedii, rămâne și fără soț, și fără vreo două odrasle.

Hienele din compania pe care ea o conduce și care produce arme Winchester, ar vrea să o vadă pe Sarah la spitalul în care mânecile se prind la spate pentru a putea să își facă de cap cu compania aducătoare de moarte dar, mai ales, de bani mulți.

Așa că îl angajează pe doctorul Price pentru a-i evalua starea ei din mansardă și cu un plic bine burdușit, Price pleacă spre moșia Winchester cu un diagnostic deja stabilit.

De ce crede lumea că Sarah umblă cu boii pe câmpii eterice?

Pentru că este ferm convinsă că reședința ei este bântuită de stafiile tuturor celor uciși de armele produse de compania sa și singurul mod de a le ține departe de restul familiei sale este să construiască non-stop, astfel că locuința ei a ajuns un mastodont imens, lucrându-se zi și noapte pentru adăugarea altor și altor încăperi într-un haos de nedescris care a dus la crearea unei case monstruoase în care, dacă te rătăcești, riști să mori de foame până găsești ieșirea.

Premisa sună destul de interesant, oare cucoana are țiglele șubrede pe acoperiș sau prin casă chiar se preumblă, rătăcite probabil, niște spirite care nu au altă treabă decât să sperie rezidenții?

Doctorul se minunează de harababura pe care o găsește dar este ferm convins că diagnosticul care i-a fost sugerat de niște teancuri foșnitoare este cel corect, Sarah fiind trilu-lilu.

Dar încetul cu încetul, pe măsură ce petrece tot mai mult prin casa asta lugubră, tot felul de lucruri suspecte încep să se petreacă și Price nu mai știe ce să creadă.

Să pună toate scârțâielile, zgomotele și vedeniile pe seama drogurilor pe care le consumă într-o veselie și care îi afectează mintea și așa destul de șubredă (evident că și el are niscai tragedii prin viață, că pe vremea aia toți aveau parte de așa ceva) sau chiar ceva necurat se întâmplă în căsoaia asta care devine din ce în ce mai neospitalieră?

Din păcate, de Winchester rămâne doar premisa, pentru că filmul dă foarte rapid răspunsul la această întrebare, nelăsând nicio urmă de îndoială pentru spectator, ceva se întâmplă destul de repede care îți dezleagă misterul.

Nu o să vă spun despre ce este vorba și nici dacă avem parte de realitate sau închipuire, dar o vă prindeți rapid.

Urăsc filmele care-și tratează spectatorii ca pe niște cretini trepanați care nu sunt în stare să se prindă și singuri de anumite chestii și scenariștii simt nevoia să explice cu lux de amănunte povestea, spulberând orice fărâmă de mister.

Fiind catalogat drept un film de groază, mă așteptam de la Winchester să îmi ofere ceea ce promitea din trailer, adică groază și sperieturi.

În schimb, mi-a servit o porție zdravănă de clișee afumate și răsuflate, de jumpscares absolut previzibile care nu-i mai sperie decât pe cei sensibili la zgomote puternice.

Pe bune, de câte ori să mai văd vechea schemă cu ușa/oglinda/fereastra mișcată de două ori și nu se întâmplă nimic, iar a treia oară vine sperietura?

Cam la asta se rezumă toată groaza, pe apariții cică neașteptate ale elementelor înspăimântătoare, deși îți puteai potrivi ceasul după acele apariții pentru că see iveau exact în momentul pe care îl anticipai.

Mai terifiantă a fost casa în sine, cu lungile ei coridoare sinistre, cu scări care duc spre nicăieri, cu nenumăratele încăperi în care te puteai rătăci ușor, cu senzația teribilă de claustrofobie pe care o generează, deși te afli într-o imensitate de casă, pare că ești în permanență singur cu propriile gânduri și asta este cel mai înfricoșător lucru atunci când gândurile nu îți sunt pe deplin sănătoase.

Frații Spierig (care au regizat unul din filmele mele preferate, Predestination) au cam dat cu bățu-n ocean cu Winchester, vizualul este eficient, te zgâlțâie un pic pe la măruntaie, dar scenariul în sine, deși promițător la început, expiră repede și ne prezintă aceeași poveste cu o casă bântuită (sau nu) văzută de n ori până acum, fără să aducă un dram de originalitate.

Winchester este doar un film mediocru, ce va fi repede uitat până la următorul film de acest gen, personajele sunt cât de cât interesante, actorii principali nu sunt de colea (Helen Mirren și Jason Clarke), din păcate, realizarea de ansamblu lasă mult de dorit.

Îi dau o notă de trecere, 5, și acum mă duc să scriu o poveste despre țigările care prind viață, poate iese un scenariu bun.

 

(2,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The strangers - Prey at night

The strangers: Prey at night

Îşi mai aduce cineva aminte de The strangers, capodopera unică a cinematografiei mondiale de acum …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *