Wind river

Wind river

Am auzit numai lucruri bune despre Wind river și când am văzut că este scris și regizat de autorul scenariilor pentru Sicario și Hell or high water, Taylor Sheridan, am zis că merită o încercare.

Acțiunea filmului se petrece pe teritoriul rezervației indiene cu același nume unde îl întâlnim pe Cory (Jeremy Renner), un lunetist de nădejde care vânează animalele sălbatice care-și fac de cap prin șeptelul indienilor. Și pentru a face lucrurile mai interesante, acțiunea se desfășoară în mijlocul unei ierni geroase.

În cursul unei astfel de expediții se împiedică de cadavrul unei indience care a avut parte de o moarte crudă.

Cum lucrurile duc spre o crimă, imediat răsare ca din pământ FBI, dar cum nu prea este interesant peisajul, le trimit oamenilor legii de acolo o fătucă nu prea experimentată care vine în mijlocul iernii friguroase pregătită mai mult pentru piscină.

Astfel Hawkeye și Scarlet Witch, știu, glumă ieftină (mai ales că prin peisaj apare la un moment dat și Punisher), Jeremy Renner și Elizabeth Olsen, se pun pe rezolvat această crimă care zguduie din temelii micuța comunitate indiană, făcând o echipă cel puțin ciudată la prima vedere, ea, Jane, aflată la începuturile carierei și cam luată în bâză de bătrânii experimentați, el, Cory, mai mult forțat să asiste la anchetă dat fiind faptul că știa teritoriul ca în palmă, deși nu este indian nativ, ci doar prin alianță.

Povestea nu este una cu îmbârligături de nu mai poți să-ți descurci ulterior gândurile, acțiunea decurge destul de liniar fără cine știe ce surprize, dar asta nu este deloc un lucru rău în cazul de față.

Nu pe asta se bazează scenariul în Wind river, ci pe atmosfera apăsătoare pe care o creează și care te apasă constant pe tot parcursul filmului, pe dezvoltarea personajelor care duc o viață în mare parte dramatică și lipsită de speranță, pe construcția unui tărâm brutal în care omul este redus la o simplă făptură pentru care tot ce contează este supraviețuirea și o mică greșeală înseamnă producerea inevitabilului.

Wind river este practic un mic univers de sine stătător plasat într-o sălbăticie neîntinată în care timpul și natura par a avea legi diferite după care se ghidează, nu de puține ori m-am trezit pătruns de frisoane urmărind pustietatea albă în care se aflau personajele captive fără șansă de scăpare, deși nu erau prizoniere la propriu, ci doar la figurat.

Pe măsură ce ancheta înaintează și aflăm amănunte tot mai înfiorătoare despre soarta victimei Natalie, pătrundem și în sufletul lui Cory, un om măcinat de ecourile unei tragedii care-l va bântui toată viața și care și-a pus adânc amprenta asupra psihicului vânătorului nostru, tragedie cu ale cărei efecte trebuie să se împace.

Filmul nu este despre elucidarea misterului morții violente a lui Natalie, ci în egală măsură despre tăria spiritului uman aflat în fața unor momente dificile, dar și despre fragilitatea lui când povara devine prea grea.

Wind river este un film brutal, avem parte de câteva momente de acțiune violentă și însângerată, venite parcă din neant, care contrastează puternic cu peisajul ascetic și alb generat de întinderile nesfârșite acoperite cu zăpadă, iar impactul este unul pe măsură, simți cum devii mic în fața unor astfel de scene care te fac să realizezi că mare parte din problemele noastre, de orășeni răsfățați, sunt ridicol de neimportante.

Fără să dau spoilere, finalul este unul satisfăcător, purificator sufletește, chiar poetic aș putea spune.

Jocul actoricesc este la cel mai înalt nivel, poate un pic scârțâie la Olsen, dar nici nu a avut prea mult material cu personajul ei. În schimb strălucește Jeremy Renner într-unul dintre cele mai bune roluri de până acum care-ți transmite mai mult prin gestică și priviri decât prin vorbe emoțiile intense pe care le trăiește personajul său și amintirile dureroase care-l invadează odată cu descoperirea cadavrului și desfășurarea anchetei.

Să nu îl uit pe Gil Birmingham care te răvășește prin performanța lui în a interpreta un tată distrus la aflarea veștii că fata lui, Natalie, a murit și că a suferit mult înainte de a-și da ultima suflare.

Wind river este un film plin de emoție despre reziliența spiritului uman pus în fața unor situații aparent fără ieșire și care, în ciuda frigului pătrunzător al locației în care se desfășoară, va reuși să-ți încălzească inima și, de ce nu, să îți rupă o lacrimă, mai ales când citești frazele de la final care sunt de natură să te termine psihic și să îți dai seama câtă nedreptate există pe lumea asta.

Nu am avut cum să rămân rece la acest film și îi dau un binemeritat 9.

 

(4,5 / 5)

 

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Call me by your name

Call me by your name

Îmi închei călătoria printre filmele nominalizate la Oscar cu Call me by your name, peliculă …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *