Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
100 Top AFI
Locul 098 – Yankee Doodle Dandy
Primul mare hop din această încercare temerară de a urmări cele 100 de filme din acest top s-a numit Yankee Doodle Dandy, film alb-negru din anul 1942.
Este atât un film biografic despre viața și cariera lui George M. Cohan (spre rușinea și ignoranța mea, habar nu aveam cine este), dar și un film muzical, Yankee Doodle Dandy fiind presărat cu multe momente extrase din show-urile scrise de către George Cohan.
George (James Cagney), ajuns la bătrânețe, după un spectacol în care-l interpretează într-un mod mai mult parodic și satiric pe președintele USA, este luat pe sus (la figurat) de o invitație chiar la Casa Albă. Cu bastonul bine înfipt în submarin, George se pregătește de o chelfăneală prezidențială, dar odată ajuns în Biroul Oval, acesta începe să-și povestească viața.
Filmul este prezentat în flash-back-uri și pornește chiar de la nașterea lui George, care aterizează într-o familie implicată în show-business și nici nu apucă bine să vorbească și să meargă că George deja știe să cânte și să danseze. Astfel ia naștere actul artistic Cei patru Cohan (George, părinții lui și sora acestuia, Josie).
Arogant și infatuat de talentul său, George cel tânăr se maturizează într-un talent incontestabil, din măiestria lui luând naștere zeci de spectacole și sute de melodii.
Însă așa cum era de așteptat, drumul nu este unul foarte lin, are parte de multe dezamăgiri pe parcurs, la rândul lui, este nevoit să apeleze la șiretlicuri pentru a găsi finanțare pentru spectacolele pe care și le-a imaginat.
Deși filmul este categorisit ca o dramă, mi s-a părut mai mult o comedie, pentru că George este genul de om care nu ia viața prea în serios, cu un spirit jucăuș, mereu pe călcâie și pus pe șotii și cu ochii pe cea mai mică fărâmă de oportunitate.
Să zic că prima jumătate de oră m-a cam plictisit, cu anii de copilărie și de tinerețe ai personajului principal, dar odată intrat filmul în pâine, am uitat că urmăresc o peliculă alb-negru sau că am parte de un musical.
Filmul prezintă viața dură din show-business în care azi ești mare vedetă și mâine poți fi aruncat la gunoi cât ai zice pește (practic cam cum este și în zilele noastre).
Deși habar nu aveam cine este George Cohan, pe măsură ce numerele muzicale avansau, mi-am dat seama că foarte multe dintre liniile melodice ce se revărsau din boxe îmi sunau extrem de cunoscut.
Da, multe melodii sunt patriotice și proslăvesc armata americană dar ritmul este unul foarte plăcut și ușor de reținut, încât mă trezeam fredonând versurile simple, dar inteligente.
Am rămas surprins că în loc să pufăi din nări (cum anticipam la început de film), am fost prins de poveste și de muzică și m-am simțit chiar bine urmărind filmul.
James Cagney joacă excelent în film, atât actoricesc vorbind, cât și dansant, îi fug picioarele ca la titirez, și are și o scenă de pus în ramă, poate acum pare banală, dar are o secvență continuă în care dansează în condiții destul de dificile care impresionează.
Yankee Doodle Dandy are și o scenă emoționantă, care va stoarce câteva lacrimi, mai ales că este bine construită și implementată subliminal în mintea spectatorului pe parcursul filmului.
Probabil au fost ceva modificări față de povestea reală de viață a personajului principal, dar toate filmele de acest gen fac asta.
Este multă propagandă în film, dar este de înțeles ținând cont de perioada în care a fost lansat, în mijlocul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate astea, m-a deranjat un pic, fredonam cântecele patriotice dar în același timp aruncam flăcări pe ochi la propaganda nerușinată la care eram martor.
Mă simțeam ca și când mâncam un preparat foarte iute, plângeam de durere, dar nici nu mă puteam opri pentru că era prea gustos.
Cum se întâmplă prin filmele foarte vechi sunt și ceva urme de rasism și oleacă de fărâmă de sclavie prezente, dar neintenționate.
Per total, deși ține peste 2 ore, nu am simțit când a trecut timpul pentru că Yankee Doodle Dandy este un film încântător prin numerele sale muzicale și aduce un omagiu unuia dintre cei mai mari entertaineri ai acelei perioade, fiind denumit Cel care deține Broadway.
Nota 8
(4 / 5)
Trailer:
