Yip Man 3

Yip Man 3

4 out of 5 stars (4 / 5)

Cu Yip Man 3 se încheie trilogia originală, cea care-l are în rolul principal pe Donnie Yen, trilogie începută în 2008.

Nu reiau povestea de la început, pe scurt, este vorba de viaţa celui care dă numele filmului, Yip Man, marele maestru Wing Chun, cel care l-a antrenat pe Bruce Lee. Acţiunea porneşte la sfârşitul anilor 1950 cu Yip ducându-şi liniştit viaţa alături de soţia lui şi puradelul neastâmpărat care se tot ia la bătaie cu alţi puştani pentru a demonstra că stilul de arte marţiale practicat de tatăl său e cel mai cel din parcare.

Cum, necum, şi-o fură de la o progenitură a altui mare şmecher în arte marţiale, ăştia mari se întâlnesc, îşi schimbă nişte priviri ucigătoare şi trec mai departe.

Dar nu aici stă povestea principală, mă rog, nu numai aici, avem parte de un nenea american, mare mafiot, printre ale cărui ilegalităţi se regăsesc şi niscai lupte ilegale, care nici mai mult, nici mai puţin, vrea şi el să deschidă o şcoală de arte marţiale şi/sau box şi hodoronc-tronc, îi pică pata taman pe şcoala unde învaţă puradelul personajului principal.

Evident că nimeni nu îi oferă pe tavă şcoala cu fundiţă, aşa că recurge la nişte măgării care-l supără pe maestrul Yip Man care se pune cu bătaia pe nemernici, că doar nu aţi vrea să stea cu mâinile în sân.

Ciumpalacii habar nu au cu cine au de-a face şi uite aşa încep să fie înşiraţi pe străzi ca mărgelele stricate pe aţă. Desigur, Yip Man nu e singur, este ajutat şi de învăţăceii de la şcoala lui, ba chiar şi de pretendentul la titlul de cel mai şmecher într-ale Wing Chun-ului.

În mare, cam asta e povestea, nu are rost să intru în detalii pentru că ştiţi la ce să vă aşteptaţi.

Din păcate, deşi filmul se numeşte Yip Man 3, este de fapt al cincilea film cu şi despre viaţa lui pentru că între timp şi alte studiouri au dat buluc pe povestea asta şi au trântit alte 2 filme, The grandmaster şi The final fight care au dus povestea mai departe de Yip Man 3, aşa că o parte din momentele care ar fi trebuit să fie necunoscute deja le ştiam astfel încât impactul lor dramatic a fost foarte mult redus.

Dacă ştiam că se pune şi de o parte a treia nu mai urmăream filmele menţionate anterior. Aşa că sfatul meu, dacă nu aţi văzut nimic din aceste filme, să urmăriţi trilogia asta la care fac referire şi apoi celelalte filme.

Filmul îmbină, cum altfel, secvenţe de acţiune dinamice şi violente dar foarte variate din punct de vedere al stilurilor de luptă adoptate şi al armelor folosite.

Avem de toate, pe săturate, de la lupte simple, mai mult cu eschive şi balet fermecător care te vrăjesc cu frumuseţea mişcărilor până la bătălii stradale crunte, cu picioare rupte, fețe zdrobite şi alte vătămări corporale, avem de la lupte cu cuţite, la fel, în stilul specific asiatic, cu puţine lovituri care-şi ating ţinta şi mai mult cu fente şi joc de picioare ameţitor până la brutalitatea oferită de un meci de box care nu stă la discuţii, care nu are chef de atmosferă boemă şi poezie motrică.

Însă pe lângă această pleiadă de lupte care de care mai palpitante şi deloc plictisitoare datorită multitudinii de stiluri prezentate, avem în prim-plan povestea de viaţă a lui Yip Man, un om de o bunătate cum nu s-a mai văzut, care ţine la familia lui mai mult ca la orice, deşi nu o arată mereu, care nu se supără din orice nimic, ba chiar se supără foarte greu, care are mereu un zâmbet pe buze, o vorbă bună pentru toţi.

Este ghidat de o naivitate aproape nevinovată, de copil care nu ştie ce este cu adevărat viaţa. Chiar şi când este nevoit să recurgă la abilitățile sale, o face fără prea mare tragere de inimă, nu vrea să facă rău nimănui, nu doreşte decât pace şi armonie, chiar şi când familia îi este ameninţată şi copilul răpit încearcă să rezolve conflictul cu vorba bună, ba chiar cu umilinţă, doar ca să nu recurgă la violenţă.

Te uiţi la el şi te minunezi cum poate fi atât de calm când tu ţi-ai pierde minţile foarte repede dar tocmai ăsta e farmecul lui.

Prin povestea lui sunt transmise destule poveţe, viaţa simplă, săracă material, dar bogată spiritual, este cea cu adevărat fericită, înconjurat de familie, nu de sugative de bani şi yes-men cretini, un dans împiedicat cu soţia îţi poate oferi de o mie de ori mai multă bucurie decât 100 de titluri de campion câştigate.

Sunt multe mesaje ce ţin de filozofia de viaţă chinezească, prea multe pentru a le înşira aici. Sunt şi câteva momente dramatice şi aici a fost punctul slab dar nu al filmului, ci al meu, pentru că nu m-au impresionat prea mult, ştiind deja ce şi cum, dar celor care abia acum aud de Yip Man le dau un sfat, ţineţi o batistă aproape, veţi avea nevoie de ea.

Donnie Yen este perfect în acest rol, a crescut mult ca nivel al actoriei şi asta se simte prin emoţiile pe care ţi le transmite nu prin vorbă, ci prin priviri, prin limbajul corpului.

Mai am 2 remarcaţi, antagoniştii, unul în sens pozitiv, Jin Zhang care-l joacă pe Cheung, cel care-l provoacă pe Yip Man la un duel pentru a stabili cine e cel mai bun, şi el are aceeaşi concepţie de viaţă, umil, cu slujbă banală, un antagonist pentru noi pentru că se luptă cu Yip Man, dar în realitate, un alt fel de Yip Man.

Celălalt antagonist, de asta remarcat în sens negativ, este Mike Tyson care se joacă pe sine, e un chin să îl vezi încercând să fie actor, şi mai rău de atât, a avut şi replici în chineză, deşi nu pricep o boabă, mi-am dat seama că le azvârlea din gură tare stâlcit.

Pe regizor îl ştiu, e Wilson Yip, tot Yip şi ăsta, are la activ precedentele Yip Man dar si SPL 1 sau Flash point, regia nu e deloc de aruncat, luptele sunt prezentate vizual foarte bine, cum am mai zis, au un farmec aparte, rămâi lipit de ecran cu gura căscată la cât de frumos şi fluent se ciomăgesc ăia prin film.

Un film de nota 8 din punctul meu de vedere, nici nu am apucat să zic prea multe de rău, se putea un pic mai bine pe partea dramatică, dar nu e vina filmului, e vina mea. Ah, nu am zis nimic de Bruce Lee pentru că personajul apare foarte puţin, cât o bătaie de aripi de fluture.

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Link review

Facebook Comments

About admin

Check Also

The good, the bad and the ugly

The good, the bad and the ugly concluzionează trilogia Omului Fără Nume în care Clint …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *