Zemletryasenie (Earthquake)

 

Zemletryasenie EarthquakeZemletryasenie este un film armean, da, ați citit bine, armean, ba mai mult, un disaster movie care relatează momentele groaznice ale cutremurului din decembrie 1988 care a nivelat sute de sate și multe orașe din Armenia.

Filmul pornește în trecut, în urmă cu opt ani, cu un accident de mașină care se lasă cu victime și care, la prima vedere, nu pare a avea nicio legătură cu subiectul principal al filmului. Apoi revenim în prezent unde petrecem câteva minute cu personaje cheie ale poveștii înainte de a asista la cutremurul propriu-zis.

Apoi haosul se declanșează, cutremurul având puterea a 10 bombe atomice de la Hiroshima. Și într-o țară cu infrastructura la pământ (România, se aude?) acest lucru este echivalent cu o catastrofă imensă.

Pământul se cutremură, clădirile dărăpănate se prăvălesc imediat la pământ, cu tot cu oamenii din ele, panica și disperarea pun stăpânire peste tot, țipetele disperate după ajutor se ridică la cer, plânsetele supraviețuitorilor în momentul descoperii persoanelor dragi decedate te înfioară.

Robert este unul din personajele pe care le urmăm în misiunea sa de a-și confrunta trecutul, pe cel care i-a ucis părinții în urmă cu opt ani într-un accident, deoarece acel cineva, pe care nu-l cunoaște efectiv, tocmai a fost eliberat din închisoare. Dar cutremurul i se pune-n cale și îi schimbă planurile, acum țelul său fiind salvarea unei fete necunoscute pe care o descoperă sub dărâmături și de care se atașează imediat.

Și aceasta este doar una din multiplele drame pe care ni le prezintă filmul, mai avem un părinte care-și renegă fata pentru că a rămas însărcinată înainte de a se mărita, o mamă grav rănită care se poartă curajos în fața copilului ei de doar câțiva ani, un tată disperat care-și caută fata printre ruine.

Este impropriu spus că filmul este unul de tip disaster, așa cum sunt obișnuiți de către Hollywood, este mai mult o dramă, pentru că scenele alocate prezentării cutremurului sunt scurte, nu durează mai mult de cinci minute, deci dacă vă așteptați la cutremure de o oră, nu aici trebuie să le căutați.

Zemletryasenie este în primul o dramă umană care prezintă efectele catastrofale ale unui eveniment natural căruia omul nu i se poate împotrivi, dar își poate lua măsuri de precauție, asta dacă ar avea ceva tărâțe-n cap.

Este un film incredibil de emoționant și de trist, nu urmează tiparul unui film american, te lovește cu drama la fiecare pas, te face să plângi la câteva minute pentru că viața este a dracului de brutală și nu se poartă cu mănuși, te doboară chiar și atunci când crezi că te-ai agățat de un colac de salvare.

Se moare la greu, se moare eroic, nu la final, așa cum sunt poveștile de adormit puradeii, se moare banal, se moare fără scop, copiii rămân fără părinți, părinții fără copii, familii întregi sunt decimate, dar mai presus de tot, prevalează spiritul de luptă și de sacrificiu care determină oamenii să sară în ajutorul unor străini, chiar cu prețul propriei vieți.

Filmul, deși dramatic, este și înduioșător în același timp, pentru că prezintă modul în care oamenii se unesc în asemenea momente teribile, și ajută așa cum pot, unii cu mâncare, alții cu târnăcoape, ba cu o vorbă de alinare pentru cei care și-au pierdut rude, ba strângând morții de sub dărâmături pentru a le oferi o ultimă fărâmă de umanitate sub forma unei înmormântări în familie, însă cei mai mulți se aruncă în ruine pentru salvarea unor vieți necunoscute lor.

Zemletryasenie prezintă povestea acestui cutremur într-un mod atât de realist încât efectiv m-am cutremurat şi eu, aveam impresia că urmăresc un documentar filmat live, la fața locului, atât de reale păreau secvențele cu dărâmături, dezastru, oamenii distruși sufletește, plini de funingine și moloz, fără exagerări inutile de dragul de a face filmul mai palpitant.

Toate firele epice secundare prezentate în film ajung la final să se unească într-o poveste globală care demonstrează cât de crudă și ironică poate fi viața, nu vreau să dau mai multe detalii, pentru că, deși filmul este bazat pe un eveniment real, are și câteva surprize în mânecă.

Tot încerc să caut să-i găsesc niște hibe, dar nu prea reușesc, rare sunt filmele care mă fac să plâng, iar cele care fac asta de mai multe ori pe parcursul lor sunt cu adevărat excepții, iar aici am consumat vreo două pachete de șervețele pentru că imaginile groaznice prezentate, dublate de o coloană sonoră fenomenal de tristă și coroborate cu dramele suferite de personajele pe care ajungi să le îndrăgești foarte rapid au generat o atmosferă sfâșietor de emoționantă care nu te putea lăsa cu inima rece și cu glandele lacrimare în repaus.

Un film tulburător care, pe noi, românii, ar trebui să ne pună pe gânduri, chiar dacă evenimentele din film s-au petrecut acum 30 de ani și, teoretic, ar trebui să fim mai avansați în tehnologie, oare toate acele buline roșii nu ar trebui să ne ridice un semn de întrebare? Un cutremur ca acela ar avea aceleași efecte, dacă nu și mai devastatoare. Cât despre ce să facem la o astfel de catastrofă, fac pariu că 95% dintre noi habar nu avem cum să ne comportăm pentru că suntem interesați de chestii superficiale în loc să ne rupem câteva minute să învățăm cum să ne comportăm la dezastre.

Din partea mea primește un 9, chiar dacă am mai văzut filme de acest gen, parcă Zemletryasenie a părut foarte apropiat de realitate, și asta și datorită efectelor practice folosite la tot pasul în lipsa unui buget consistent care au făcut filmul să arate extrem de verosimil.

Mi-a rămas întipărită în minte o replică dată de unul dintre personaje când i se spune că este o nenorocire că au rămas fără casă, la care el spune: „Nenorocire este în singurătate”.

Superb.

 

(4,5 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Call me by your name

Call me by your name

Îmi închei călătoria printre filmele nominalizate la Oscar cu Call me by your name, peliculă …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *