12.12: The day

12.12: The dayNu prea mă omor eu cu filme coreene de acest gen, dar a trebuit să mă uit la 12.12: The day că prea era lăudat.

 

🎬  12.12: The day – Premisă 📖

Anul este 1979 și președintele Park a luat-o pe urmele lui JFK, adică a fost asasinat.

Acum scaunul cel dintâi al țării a rămas fără buca prezidențială, prilej numai bun pentru cei doritori de putere să se cațăre pe el.

Astfel, mai multe facțiuni încep o luptă pentru obținerea conducerii țării.

Vorba vine conducere, că pe ei îi interesa mai mult avantajele care veneau la pachet, adică acces la bogății.

Chun (Hwang Jung-min – The wailing) se bagă și el în seamă pe acolo încercând să asigure liniștea.

Doar că această confruntare se transformă dintr-una diplomatică într-una armată.

 

💭 12.12: The day – Comentariu 🍿

Înțeleg de ce în Coreea de Sud este elogiat cu lauri din toate părțile, filmul prezentând o perioadă extrem de zbuciumată din istoria țării, una despre care am aflat că este mereu băgată sub preș.

Dar trebuie să fiu franc, nu elvețian, ci doar franc, și să scriu că pelicula nu a trezit foarte multe pasiuni în mine.

Arătați-le coreenilor Libertate regizat de Tudor Giurgiu și pariez că aceeași reacție o vor avea și ei.

Evenimentele ce se petrec în film sunt prea distante față de mine pentru a fi trup și suflet alături de personaje și pentru a fi implicat emoțional în poveste.

Este o dramă istorică bine realizată la nivel tehnic, presupun că nu calcă prea mult în străchini când vine vorba de detalii reale, dar mă uitam rece-n suflet la imaginile de pe ecran.

Plus că m-am rătăcit într-o întinsă ceață narativă deoarece sunt prezente extrem de multe personaje și nu am fost capabil să le rețin numele, funcțiile sau intențiile.

La un moment dat nu mai știam cine este salvatorul patriei și cine sunt trădătorii. Sau dacă nu cumva impresia mea despre cei ce se perindau în ritm alert prin peisaj era eronată.

12.12: The day

 

Trebuie să fii pus la punct cu istoria Coreei de Sud pentru a ține pasul cu pleiada de evenimente ce se desfășoară fulgerător pe parcursul unei perioade scurte de timp.

Nu neg că este incitant filmul, nu este chiar atât de plictisitor pe cât pare la prima vedere, poate prima oră să fie axată prea mult pe discuții strategice și planuri de a pune mâna pe frâiele țării.

Dar când toți ajung la concluzia că nu merge cu vorba mieroasă sau cu compromisuri de o parte și de alta a baricadei, se face trecerea la cuțite-nfipte în spate și obuze trimise-n moacă.

Am regăsit o droaie de fețe familiare, actori pe care i-am recunoscut vizual, chiar dacă îmi scăpau pe moment numele lor.

Interpretările sunt ceea ce trebuie într-o asemenea conjunctură tensionată, nici măcar un simulacru de glumă nu s-a încercat pe parcursul celor aproape două ore jumătate.

Totuși, cam mult, ca un străin care privea de departe, m-aș fi lipsit de vreo 20-30 de minute de discuții seci la nivel politic și de certuri de împărțire a fotoliilor ministeriale, că oricum nu aveam cum să rețin cine ce voia.

 

🏆 12.12: The day – Verdict 👍 sau 👎?

Chiar de aș da o ordonanță de urgență, nu am alte amănunte de adăugat despre acest film, unul creat în mod special pentru publicul autohton și care nu va avea prea multă tracțiune la nivel internațional.

Am oscilat între două verdicte, când coboram cu o treaptă pe scara cotației, când urcam una, în funcție de secvențele la care eram martor.

Până la urmă am decis să-mi calc un pic pe mândria subiectivă și să recunosc meritele acestui film, așa că amân bombardamentul cu 7 minute.

Până la urmă coreenii au ales Concrete utopia ca propunere pentru Oscarul pentru cel mai bun film străin care nu a prins, însă, și nominalizare.

 3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Chang `An

Chang `An

A treia zi a Săptămânii Filmului Chinezesc 2024 găzduită de Centrul Cultural Chinez din București …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *