Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
M-a lovit dorul de un disaster-movie așa că am apelat la 2012, film regizat de tăticul acestui gen, Roland Emmerich (Universal soldier, Independence day, Godzilla, The day after tommorow și mai recentul Midway).
Filmul a apărut în 2009 și are la bază vrăjeala mayașă, pardon, profeția mayașă, cum că pe data de 21.12.2012 lumea se va sfârși din cauza unui cataclism catastrofic care va transforma umanitatea într-un simplu fir de praf scuturat fără delicatețe de mama Gaia. Evident au fost doar baliverne.
Nu are relevanță cauza care naște pericolul de netrecut pentru Pământ, ideea este că Soarele trage o bășină puternică, urât mirositoare, cu stropi, iar neutrinii nu știu ce dracului pățesc, de infectează scoarța Pământului, îi provoacă o febră imensă și Terra începe să tușească, dar nu o tuse seacă, pe uscat, ci una expectorantă care se lasă cu tot felul de calamități.
Nu mai stau să vă plictisesc cu tot felul de aiureli științifice care reprezintă doar niște blabla-uri neinteligibile și ar declanșa un râs apocaliptic în rândul cercetărilor respectabili. Este pierdere de timp cu detalii din astea care au 0 importanță, tot ce vrea filmul să știm este că Pământul a băgat-o pe mânecă, iar bipezii civilizați (cică) se dau cu capul de pereți încercând să găsească o metodă cât de cât realizabilă de a asigura supraviețuirea speciei noastre. Și o găsesc în Biblie.
În centrul poveștii se află un scriitor ratat, Jackson (John Cusack – Singularity, bleah) care, împreună cu a familie, încearcă să ajungă în siguranță înainte ca toată planeta să explodeze.
Nu vreau să pornesc pe picior greșit, așa că o scriu din prima, 2012 este praf și pulbere în aproape toate compartimentele, este o insultă incomensurabilă și asupra unui dram de inteligență spălat cu detergent de dezinfectat creierii.
Scenariul este plin de clișeele pe care le-ai aștepta de la un asemenea film, ba chiar este deplorabil când vine vorba de caracterizarea personajelor, totul este un stereotip jignitor, albii cu putere de decizie sunt niște nenorociți, negrii sunt toți buni la suflet și cu spirit de sacrificiu, chinezii cu trese sunt niște comuniști infecți, tibetanii niște ființe efemere spirituale, indienii sunt super inteligenți, dar lăsați pe dinafară, catolicii sunt niște dobitoci care doar se roagă, blondele sunt proaste cu țâțe mari artificiale, rușii sunt niște malaci cretini, arabii sunt niște necivilizați plini de bănet, etc, etc, etc.
Măcar 2012 este echidistant, nu ratează niciun clișeu, le varsă pe toate, să nu fie cineva nemulțumit că nu a fost băgat în seamă, chit că pică nasol pe ecran.
După cum scriam mai sus, să nu cumva să așteptați măcar o scânteie oarbă de logică în film, totul este o pălăvrăgeală haotică din care nu ai cum înțelege ceva pentru că este la fel de coerentă ca o păsărească vorbită de klingonieni. Știința livrată de film este la fel de reală ca vrăjitoarele din Salem.
Nici nu știu de ce 2012 a avut nevoie de scenariu pentru că părțile care nu sunt secvențe cu dezastre sunt puse acolo doar pentru a risipi niște minute bune cu dialoguri neinteresante și a uni cutremurul cu vulcanul într-o relație ce se lasă cu urmări nedorite pentru furnicile umane.
De emoții nici nu poate fi vorba pentru că sunt prea multe personaje împrăștiate prin film și nu prea ți se agață vreunul de suflet, nici chiar familia ce ocupă locul de gală în poveste, pentru că filmul este mai mult decât previzibil și, în ciuda tuturor nenorocirilor la care am asistat, nu am simțit acel element de primejdie iminent, cum că personajele ar putea păți ceva, pentru că se exagerează enorm de mult când vine vorba de scăpat de pericol, întotdeauna se întâmplă la fracțiune de secundă și din cele mai vitrege situații.
A încercat și un simulacru de comedie, cu câteva replici drept omagiu unor filme legendare ca Jaws, dar a cam eșuat lamentabil și aici.
Dar, că trebuia să vină și un dar, este un disaster-movie, nu un curs de filozofie avansată sau de logică aprofundată, mă doare-n coinac de toate astea la un asemenea film pentru că tot ce mă interesează este să-mi livreze en-gross exact denumirea genului, adică dezastre.
Și aici 2012 și-a făcut treaba cu vârf și îndesat, practic poate fi considerat apogeul în acest domeniu pentru că oferă un conglomerat de dezastre care cu greu poate fi depășit de alte filme, multe dintre ele axându-se pe un singur tip de calamitate.
Ori 2012 le adună pe toate la un loc, de la cutremure distrugătoare de țări până la tsunami-uri devastatoare care bagă la apă până și cei mai înalți munți, de la vulcani care împroașcă lavă în toate direcțiile până la orașe năruindu-se clădire cu clădire spre deliciul meu, filmul este o orgie vizuală fără seamăn și mă lua cu furnicături plăcute când vedeam lumea năruindu-se virtual în cele mai spectaculoase moduri cu putință.
Efectele speciale nu se mai țin atât de bine, unele sunt destul de mediocre acum, la 11 ani de la lansarea filmului, culmea, cel mai urât arătau unele secvențe care nu implicau multe efecte, ci în anumite momente de acalmie se observa proasta îmbucare între personaje și mediul înconjurător creat cu ajutorul CGI.
Excelează efectele acvatice, că aici este domeniul în care Roland Emmerich înoată ca peștele în apă.
Pare că întreg filmul a fost un vis erotic al regizorului de a crea 2 ore jumătate de imagini mișcătoare în care nu lasă nicio piatră nemișcată pe Pământ și distruge tot ce întâlnește în cale cu toate dezastrele imaginabile.
Filmul este, fără doar și poate, fascinant din acest punct de vedere, al amalgamului de distrugeri la nivel global, eu asta am căutat în principal, asta am găsit, nu știu dacă poate fi depășit la acest capitol pentru că nu văd cu ce ar veni în plus alte filme.
Ah, că se poate o poveste mai acătării, nu atât de insultătoare pentru inteligență (cum a fost scena în care secundele erau vitale pentru supraviețuirea umanității și unora le ardea de coțăire)? Ceva emoții pe la gene? Ceva interesant și pentru celulele nervoase? Total de acord. Deși să o spun pe aia dreaptă, la cât de rahitic a fost scenariul tot a reușit să ne arate fața urâtă a omenirii și a superficialității de tot căcatul care ne guvernează, dacă ne-am afla într-o ipostază asemănătoare nu cred că lucrurile ar fi prea mult schimbate în comportamentul nostru.
Însă un scenariu mai bun ar însemna timp pierdut cu altceva și nu cu dezastre.
M-am luat cu vorba și uitam să scriu că filmul a atras destui actori mari sau cunoscuți ca muștele la un cec gras, pe lângă John Cusack se mai preumblă prin film Chiwetel Ejiofor, Oliver Platt, Woody Harrelson sau Danny Glover
Dacă vreți un film bun, care să vă stimuleze intelectual, atunci faceți cale întoarsă pentru că ați greșit adresa, 2012 este un film execrabil la acest capitol.
Ca disaster-movie, ei bine, aici se schimbă lucrurile, mie mi-a provocat multiple orgasme vizuale și pentru asta sunt mulțumit, că de asta am mers la bordelul virtual cu filme. Este absurd și incoerent dar, în același timp, este bombastic și plin de acțiune non-stop, așa că aprind primordiala țigara de după și după huiduielile de rigoare, că știu că vor veni pentru nota dată acestei dejecții, mă proptesc într-un 8, fiind unul dintre filmele guilty-pleasure supreme.
(4 / 5)
Trailer:
