Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Abia în 2067 scăpăm de pandemia din 2020, dar nu din motivele pe care le credeți, ci alta este cauza.
Acest micuț film SF ce vine din Australia începe, nici mai mult, nici mai puțin, decât cu sfârșitul lumii. Ia-o pe asta ca premisă dătătoare de speranțe într-o viață mai bună.
Dar sfârșitul lumii nu înseamnă și extincția umanității, nu are Terra atâta noroc. Planeta rămâne fără oxigen, dar oamenii sunt dați dracului și ăia puțini care au mai rămas au pus pe roate o mică societate în care bunul cel mai de preț este oxigenul, toată lumea muncește pentru a fi plătită în oxigen și o mare corporație faci bani buni pe seama acestui fapt.
Acum că ați prins bazele acestui film, să facem cunoștință cu Ethan, un simplu muncitor care trudește pentru a-și salva soția de la moarte. Doar că și soarta lui se va schimba subit pentru că în măruntaiele corporației amintite mai sus există o mașină a timpului care trimite un semnal în viitor și primește un răspuns, semn că peste câteva secole va exista viață. Și răspunsul este clar și răspicat: SEND ETHAN WHYTE.
Toată lumea este bulversată de acest mesaj criptic, ce treabă are viitorul cu un neica nimeni-n drum, un pămpălău plăpând care abia-și duce existența?
Dar cum curiozitatea omoară cangurul, înțepata șefă a corporației se vede nevoită să-l expedieze cu dingo, cu dodo, pe Ethan în viitor.
Deci 2067 este un film din categoria time travel, așa că trebuie să vă așteptați la multe paradoxuri stâlcitoare de minți pentru că imediat ce Ethan ajunge în viitor încep să curgă pe bandă rulantă întrebările, teoremele, paradoxurile și alte enigme cerebrale.
Filmul ar fi fost unul chiar bun dacă ar fi beneficiat de un scenariu omogen care să se concentreze și pe unele aspecte subsidiare poveștii de bază pentru că am strâmbat din prima la ideea că peste aproape 50 de ani omenirea va fi în stare să inventeze o mașină a timpului, dar nu va fi capabilă să crească un pom în laborator.
2067 nu este deloc un film de acțiune, este un SF cerebral, bazat exclusiv pe dialoguri și paradoxuri care-ți schimbă în permanență perspectiva și te pune să ghicești non-stop care-i scopul real al acestei călătorii în timp pentru că îți dai seama rapid că la mijloc există un element necunoscut, dar pe care nu îl poți identifica din cauza (sau datorită) naturii complicate a poveștii care știe doar să-ți bage furnici în creier și să-l gâdile într-un stil enervant.
Are obligatoriile twist-uri demne de orice film cu călătorii în timp și ele sunt generate de aceleași paradoxuri posibile și imposibile simultan, explicabile dar pe care nu le înțelegi, logice dar care nu au sens, ce să mai, nu duce lipsă de ingredientele care fac dintr-un film time travel unul după vizionarea căruia te vei certa cu tine însuți pentru că nu ajungi la o concluzie definitivă.
2067 are un buget foarte mic dar, cu toate astea, arată destul de bine în ceea ce privește vizualul, nu că ar avea multe scene bogate în detalii, acțiunea are loc mai mult în interioare ce nu au avut nevoie de mari zbateri tehnice.
În schimb, actoria este jenant de slabă, personajul principal este interpretat de o scândură cu ochi și oricât m-am scremut să făt o urmă de compasiune, o dâră de emoție pentru soarta lui, nu am reușit nici mort. Dar poate nu este vina lui Kodi Smit-McPhee (Nightcrawler din X-Men: Apocalypse și Dark Phoenix), posibil ca așa să fi fost scris personajul său Măcar aici actorii arată a oameni normali, se vede că filmul nu vine de la Hollywood, actorii nu sunt postere de agățat pe pereți și care devin material de momente intime solidare.
Sub povestea cam trasă de păr și cu multe găuri din cauza scenariului belicos filmul ascunde câteva cugetări în special ecologiste, dar și legate de natura umană, se vede clar direcția în care o ia 2067 și ce vrea să ne transmită. Din păcate, modul în care o face are destule lacune și din cauza asta oamenii nu prea au percutat la mesajul filmului, de unde și notele foarte mici.
Bine, și filmul și-a cam căutat-o, pentru că dincolo de etapele clasice ale unei producții time travel care scoate la înaintare inerentele întrebări care încep cu WTF, 2067 nu prea atrage cu nimic altceva.
Am sesizat găurile de ozon din scenariu, oho, și sunt destule, dar cum sunt un sucker pentru filme de acest gen, tind să fiu mai îngăduitor, așa că pentru 2067 o să aleg o notă oarecum neutră, de mijloc, un 6.
(3 / 5)
