Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Trupa comediei franceze s-a întors în 3 jours max, continuare a peliculei semnate tot de Tarek Boudali, 30 jours max.
Durata s-a redus de 10 ori, oare și râsetele la fel?
🎬 3 jours max– Premisă 🕮
Rayane, jucat de mai sus menționatul regizor, care este și scenarist, nu prea are stofă de agent secret, fiind ciuca râsetelor în echipa care se antrenează pentru această meserie.
Până și prietenii săi, în frunte cu Tony (Philippe Lacheau – Nicky Larson et le parfum de Cupidon), cam fac mișto de el pentru că-i un încurcă lume.
Dar când pericolul îi bate la ușă, Rayane nu are ce face, trebuie să intre în acțiune pentru a o salva pe bunica lui răpită de un cartel mexican.
Are la dispoziție 3 zile pentru a recupera două diamante strălucitoare aflate pe continente diferite.
Fără ele mamaia este ca și moartă.
💭 3 jours max – Comentariu 🍿
Povestea acestui film nu este una care să deranjeze prea mult neuronii pentru că este clasică și, cu părere de rău, răsuflată.
Nici nu pot spune că avem de-a face cu un film de sine stătător, ci mai degrabă cu o înșiruire de scene care parodiază producții celebre de la Hollywood.
Ceea ce nu ar fi nimic rău, din contră, aceiași oameni au făcut Badman, o caterincă de excepție care a luat în bâză filmele cu super eroi.
Însă aici inspirația nu a fost la cota cea mai înaltă pentru că aproape toate glumele au fost previzibile.
Nu neapărat rele, dar ușor de anticipat pentru că era extrem de evident la ce se referă și spre ce finalizare se îndreptau.
Încă din trailer sunt ușor de recunoscut trimiterile către filme precum seria Mission: Impossible (în special Ghost protocol), Terminator 3 și Taken.
Mai sunt și alte pelicule luate în colimator, dar nu mă aventurez să le dezgrop în fața voastră, că poate vreți să faceți pe arheologii și să le descoperiți singuri.
Dacă mă mai ajută memoria, cred că este primul film al lor în care poantele sunt cam repetate și se insistă un pic prea mult pe finalizare.
În loc să bage țigara de după, gluma tot mai insistă sperând că mai poate scutura încă un strop de zâmbet.
Totul se bazează pe comedia fizică și pe reinterpretarea unor scene din blockbustere, dar orchestrate diferit în ideea de a genera amuzament.
Uneori a reușit, dar au fost destule momente în care nu m-au surprins, ba chiar am ghicit sfârșitul glumelor înainte de a le vedea. Și nu prea am dat greș deoarece sunt foarte transparente.
Asta nu înseamnă că filmul este un rateu, că am și râs zdravăn de cel puțin două ori, adică fix atunci când dumele au decolat fulgerător fără să le anticipez.
Fiind și scurt, mult prea scurt, nici nu are 90 de minute, cu tot cu reclame și genericul de final, ritmul a fost unul fluent, fără timpi morți, ceea ce a lucrat în favoarea lui.
Nu a mai fost nevoie de caracterizarea personajelor pentru că le știam deja din precedentul film, așa că totul s-a mișcat cu viteza luminii, nelăsându-mi timp să meditez la erorile de logică sau continuitate.
Este, totuși, o comedie, nu un thriller psihologic în care toate trebuie să se lege coerent, aici scenele sunt destul de alandala, un potpuriu fără prea multă coeziune narativă.
Are și o secvență de acțiune de toată frumusețea, expert coregrafiată și meseriaș filmată, de bate la fundul gol unele filme americane care se bazează numai și numai pe cafteală.
După câteva luni de la lansarea în cinematografe deja a depășit ca număr de bilete vândute pe fratele mai mare, deși personal l-am găsit inferior acestuia.
Ba chiar a bătut și comediile lui Philippe Lacheau care mi-au plăcut cel mai mult și care au luat nota maximă de la mine.
Și asta în mod cert garantează un viitor 3 hours max, la fel cum va exista și un Alibi.com 3 după ce Alibi.com 2 a făcut ravagii în box-office-ul francez.
🏆 3 jours max – Verdict 👍 sau 👎?
Este cel mai puțin reușit film dintre cele trei regizate până acum de Tarek Boudali, și asta a reprezentat pentru mine o mică dezamăgire.
Nu-i rău, dar eram obișnuit cu o altă calitate a scriiturii, aici nu este atât de amuzantă pe cât mi-aș fi dorit.
În schimb, pelicula este distractivă, lejeră, nu se ia deloc în serios, nu-i cu înjurături sau vulgarități.
Chiar dacă nu-i cea mai răsărită din curtea școlii, este o producție la care te simți bine și uiți de realitatea ternă de afară, fiind definiția inofensivității în materie de filme.
Pentru cei mai versați în acest gen, există un cameo surprinzător dătător de speranțe într-o contopire a talentului celor două găști care domină de ani buni comedia franceză.
Oare să sperăm la o ciocnire a titanilor într-un film grandios?
Până atunci, voi aștepta următoarea comedie semnată de Philippe Lacheau, una care se anunță a fi cea mai ambițioasă de până acum, Marsupilami.
Ah, înainte să mi se descarce bateria laptopului, este cazul să-mi livrez verdictul.
Poate că este unul poate mai îngăduitor decât trebuie, dar am o slăbiciune pentru acești băieți și aceste fete, așa că-i voi recompensa cu 7 pietre prețioase.
(3,5 / 5)
