Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(2,5 / 5)
A dog`s purpose este povestea javrei Bailey, un film de familie cu un câine vorbitor. Nu ştiu de ce a fost nevoie de o lansare în cinematografe pentru că filmul era mai potrivit pentru o sâmbătă dimineaţă pe un canal de televiziune.
Nu este prost dar nici nu are ceva special în el, este veşnica poveste a legăturii stăpân-câine care rezistă timpului, nimic nou.
Bailey este un fel de spirit nemuritor, un suflet de câine veşnic, o fiinţă perpetuă care sare din potaie în potaie, având un număr infinit de vieţi, mai ceva ca pisica şi ale sale nouă vieţi.
Într-una din reîncarnări ajunge în familia puştiului Ethan şi nah, suntem puşi în faţa unei poveşti tipice, tac-su nu prea vrea câine, ştiind că puştiul nu va avea grijă de el, mă-sa că are nevoie de un prieten, că va învăţa ce înseamnă responsabilitatea, aceleaşi clişee uzate la nesfârşit.
Prin ochii lui Bailey vedem evoluţia lui Ethan de la un copchil firav până la adolescentul plini de hormoni şi cu ochii după gagici, dar, simultan cu asta, suntem martorii declinului mariajului părinţilor săi, cu o mamă tot mai abătută şi un tată tot mai beţiv.
După cum vedeţi, chiar că nimic nou, poate singurul element inovator ar fi faptul că Bailey moare la un moment dat (nu vă speriaţi, că nu este mare scofală, va crăpa de multe ori în film) şi revine sub forma altui şi altui câine, acompaniind diverse persoane prin vieţile lor, cu bune şi, mai ales, cu rele.
Practic avem de-a face cu vreo 5-6 scurtmetraje înghesuite într-un film, singurul element comun ar fi spiritul lui Bailey care se află într-o permanentă căutare a scopului existenţei lui pe acest pământ.
Temelia filmului este legătura puternică dintre Ethan şi Bailey care transcende planul existenţial şi este perpetuată dincolo de timp, călătorind spiritual prin diferite generaţii până la regăsirea extatică de peste decenii. Bailey, cu creierul său canin ajunge la concluzia că scopul său în vieţile sale este să-l facă fericit pe Ethan aşa că numai la asta se gândeşte, bine, pe lângă haleală şi cotârceală.
Ptiu, am început să scriu în dodii de parcă ar fi vreun film kantist.
A dog`s purpose ne plimbă prin vieţile oamenilor, făcându-ne părtaşi la momente de bucurie, cum ar fi prima întâlnire, ziua nunţii, naşterea unui copil, salvarea unui om dar, de asemenea, ne umezeşte destul de des biluţele din cap cu tot felul de scene triste, în prim plan fiind diversele sucumbări ale câinelui, dar şi cu diversele drame ale stăpânilor, punctul central fiind lipsa fericirii generată de singurătatea care suge orice chef de viaţă din om.
Filmul se foloseşte de aceeaşi intrigă pentru simplul motiv că funcţionează de fiecare dată, un film cu un câine este imposibil să nu te înduioşeze, să nu îţi smulgă o lacrimă de durere, oricât de urâtă ar fi potaia, tot îţi este simpatică pentru că scenariul, bun sau prost, inept sau intelligent, îţi va atinge coarda sensibilă pentru că este foarte uşor de făcut asta.
Da, are şi niscai poveţe, dar sunt aceleaşi pe care le ştiam şi le anticipam, trăieşte-ţi viaţa că nu eşti câine, alta nu vei avea, fii fericit, evită singurătatea, iubeşte cât de mult poţi, nu lăsa mercantilul să îţi acapereze viaţa indiferent de greutăţi şi de ispite, pe scurt, fii aici, acum.
Uşor de zis, greu de făcut în viaţa reală, nu toţi avem un câine nemuritor care ne caută gagicile din tinereţe şi ni le aduce la picioare.
Nu sunt prea multe de spus, A dog`s purpose este un film drăguţ, nici nu mă aşteptam să fie altfel, că nu este deloc greu să faci un asemenea film, regizorul fiind parcă predestinat pentru un asemenea film, Lassie, pardon, Lasse Hallstrom încercând să închege o poveste cam dezlânată, cârpind pe ici, pe acolo, găurile scenariului cu câte-o scenă de dor şi jale şi, oricum, cu o potaie drăgălaşă nu ai cum să dai rateu.
Cu câteva scene amuzante, multă moarte, dar tratată destul de superficial, cât să aducă în prim plan micilor spectatori ideea de deces dar nici să nu îi sperie, A dog`s purpose se încadrează cu succes în categoria filmelor TV banale, nici nu poţi să îl urăşti, dar nici nu este cine ştie de capul lui, levitează în jurul unei note de 5.
Iar faptul că trailerul condensează toată poveste şi ştii pas cu pas ce urmează să se întâmple nu prea ajută filmul, deci, devin şi eu clişeic, evitaţi trailerul.
Trailer:
