A fost sau n-a fost?

A fost sau n-a fost?Cel mai bun film românesc – Gopo – Ediția 2007

A fost sau n-a fost? a reprezentat debutul în lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu. Bine că nu s-a apucat de arbitraj, ca tac-su.

 

🎬  A fost sau n-a fost? – Premisă 🕮

Subiectul este unul drag cineaștilor carpato-danubiano-pontici, anume revoluția din 1989.

În acest film suntem la 16 ani de la acel eveniment, deci în iarna lui 2005.

Într-un oraș ponosit, nu m-am prins care, că nu am recunoscut clădirea primăriei, oare Vaslui?, un realizator de emisiuni, Jderescu (Teodor Corban – Urma) vrea să dezlege un mister vechi care îl tot bântuie.

A fost sau n-a fost revoluție în orașul lui?

Au ieșit oamenii la proteste în 22 decembrie ÎNAINTE de ora 12:08, moment în care Ceaușescu s-a suit în elicopter și și-a băgat cușma în ea de dictatură?

Sau au dat năvală în piață după 12:08, precum ciupercile după ploaie?

La această întrebare vor trebui să răspundă invitații Pișcoci (Mircea Andreescu – Cadoul de Crăciun) și Mănescu (Ion Săpdaru – Omul fără linia vieții).

 

💭 A fost sau n-a fost? – Comentariu 🍿

Inițial, când am văzut cum începe filmul, ochii mi s-au dat peste cap de câteva ca răspuns pavlovian la interminabila scenă cu luminile stradale.

Și îmi blestemam zilele că am decis să mă apuc de seria de filme premiate la Gopo.

Norocul producției este că acel start ce pare enervant are un scop anume pe care l-am dibuit abia la final.

Povestea este una simplă, dar nu și lipsită de inteligență, chiar dacă în aparență ceea ce vezi este ceea ce primești, există și un înțeles ascuns în mesajul transmis.

Desigur, nu necesită cine știe ce eforturi intelectuale colosale pentru a-l descifra, că nu-i atât de subtil, dar el există și împrăștie o aură cerebrală deasupra atmosferei generale.

Emisiunea efectivă în care moderatorul își intervievează invitații întrebându-i ce au făcut în acea legendară zi de 22 decembrie 1989 reprezintă punctul forte al peliculei.

Este o satiră hâtră care scoate în evidență lașitatea și prefăcătoria unora care se dau mari revoluționari deși cele mai mari proteste la care au participat au fost la coadă la lapte când se băga cineva în față.

Modul în care se desfășoară dialogurile dintre cei prezenți în platou generează atât zâmbete amare, cât și sentimente de tristețe.

Pe de o parte, este amuzant să vezi cum interacționează respectivii când sunt prinși cu mâța-n sac și insistă că au dreptate.

Pe de altă parte, și aici vine mesajul despre care am pomenit anterior, naște o furie imensă în tine când îți dai seama că se referă și la nenorociții mincinoși care au acum patalama de revoluționar și încasează de pomană bani buni pentru nimic.

Cu toate că pare că firul narativ merge într-o direcție definitivă, rămâne întrebarea din titlu: A fost sau n-a fost?

Pe cine să crezi?

Pe cel care insistă că este cum spune el, reușind să aducă argumente pentru a demonta învinuirile ce i se aduc?

Sau pe cei care telefonează în studio pentru a-l acuza că minte, deși nu este clar dacă au sau nu vreun motiv abscons?

Partea aceasta m-a captivat instantaneu datorită dinamicii efervescente a schimburilor de replici și tu, ca spectator, trebuie să încerci să-ți dai seama care este adevărul.

Asta în timp ce mai și râzi de diversele mici evenimente ce au loc în acel studio minuscul în care tot apar oameni în cadru, deși n-aveau ce căuta, camera se tot mișcă, hârtiile tot foșnesc, invitații sunt stingheri și cu trac și nervii se întind la maximum.

A fost sau n-a fost?

 

Păcat că până ajungem aici trece jumătate din film cu nimicuri consumatoare de timp care nu fac altceva decât să picteze o imagine dezolantă a libertății într-un oraș sărac.

Și ce poate fi mai edificator pentru a creiona starea de penurie financiară decât băutul pe caiet și împrumutatul până la următorul salariu?

Aici a intervenit o oarece plictiseală pentru că nu prezenta ceva nou, ceva ce nu știam, ceva revelator, trecut-au și din 2005 până acum aproape 20 de ani și cam la fel este și acum, nu s-au schimbat prea multe la nivel primordial.

Filmul și așa este destul de scurt, n-atinge 90 de minute, probabil scenariul s-a lungit cu respectivele scene pentru a primi calificativul de lungmetraj. Ceea ce contează cu adevărat ca poveste ar fi fost mai potrivit pentru o producție de 40-45 de minute.

La nivel tehnic totul se bazează pe frugalitate, bugetul mic a fost stors și de ultima picătură bănească pentru realizarea filmului, și aici merită aprecieri regizorul.

Decorurile sunt sărăcăcioase, culorile șterse, imaginea aproape gri în permanență, toate ducând la nașterea unei senzații de mortăciune sufletească. Libertate, libertate, dar cu ce preț?

Totuși, știu că sunt chițibușar, pe mine m-a ros aproape tot filmul un gând.

Suntem în decembrie 2005, am trecut la banii noi, cineva cumpără un costum de Moș Crăciun care costă 40 de lei și îl plătește cu patru monede de câte 10 lei.

Ori m-am tâmpit și am uitat ce bani erau pe atunci, ori asta este o ditamai eroarea că eu știam că nu există monede de 10 lei.

Actorii sunt magistrali, atât de naturali prin reacțiile lor sictirite, pline de lehamite sau, din contră, oțărâte când sunt contrați cu replici ce nu le sunt pe plac, încât nici nu am simțit că mă uit la un film.

 

🏆 A fost sau n-a fost? – Verdict 👍 sau 👎

Iată că pelicula m-a surprins, i-am dat start pe Netflix având deja câteva idei preconcepute despre ea. Și partea de preludiu nu a făcut decât să mă convingă că avusesem dreptate să judec filmul înainte să-l văd.

Dar pe parcurs a început să-mi demonstreze că niciodată nu trebuie să aplici un verdict până când nu ai văzut TOT filmul, altfel nu ai dreptul să-ți dai cu părerea.

Abordează subiectul revoluției într-un stil diferit, fără să fie efectiv despre revoluție, ci despre ideea noastră de revoluție și despre modul în care amintirile ne joacă feste și începem să credem ceva ce nu s-a întâmplat.

Sunt și alte fire narative, mai deșirate, ce-i drept, dar care contribuie la pictarea unei realități deloc fericite în localitățile mai din fundul țării, din zonele nedezvoltate economic unde nu se simte mare diferență între comunism și democrație, că sărăcia a rămas la fel.

Păcat că a lălăit-o prea mult în bucata de start cu elemente care nu aveau efectiv legătură cu miezul poveștii, dar cum jumătatea secundă a fost chiar de excepție, am să-i arunc la picioare 8 petarde.

Și până la urmă, a fost sau n-a fost?

Asta-i întrebarea, nu aia a amărâtului de Shakespeare cu „A fi sau nu a fi?‟

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

4 luni, 3 săptămâni și 2 zile

4  luni, 3 săptămâni și 2 zile

Cel mai bun film românesc – Gopo – Ediția 2008 După aproape 17 ani am …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *