Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
A simple favor este un film la care am intrat pur și simplu pentru că am văzut-o pe poster pe Anna Kendrick. Asta a fost singura motivație pentru a petrece niscai timp în sala de cinema.
Filmul o are în prim-plan pe Stephanie (jucată de actrița mai sus menționată), prototipul mamei perfecte, care se implică mult, prea mult, în orice activitate de la școală, cu un vlog de gătit (deloc popular), care, deși este sexy și frumușică foc, se îmbracă foarte conservator (a se citi fără pic de gust), practic o mironosiță.
Dar Stephanie o întâlnește pe Emily, mama prietenului puradelului ei, o femeie aflată la spectrul opus al comportamentului, gagica este nonconformistă, cu limbaj spurcat, chiar de față cu propriul copil, tatuată, băutoare, elegantă, fandosită, dichisită, care se lăfăie într-o casă imensă, căsătorită cu un fost scriitor de succes, tot ceea ce Stephanie nu este.
Cele două devin prietene, dar cum aflăm destul de repede, Emily este o scorpie și începe să profite de bunătatea lui Stephanie, făcând-o dădacă gratis fără ca aceasta, în naivitatea ei, să își dea seama de asta.
A simple favor pornește cu adevărat în momentul în care Emily îi cere lui Steph o simplă favoare, să-i ia copilul de la școală, ea având o treabă urgentă.
Atât de urgentă încât trec zile bune și ea nu își mai face apariția, împrăștiind îngrijorare printre personaje.
Și începe un concurs de idei cu privire la soarta acesteia, soțiorul nu este prea îngrijorat, fiind învățat cu astfel de escapade, Stephanie îți face mari griji, fiind lăsată pe cap cu un copil care nu este al ei, poliția pune ochii pe soț, mirosind ceva lucruri necurate prin dulapul imens.
Eu am încercat să fur startul, cum a apărut titlul pe ecran eram sigur că mi-a picat fisa și că m-am și prins de șmecherie și am urmărit prima parte a filmului cu preconcepția deja adânc înfiptă în creier.
Dar după ceva timp mi-am dat seama că nu m-am gândit bine, că era prea evident să fie chiar așa cum mi-am imaginat și am țesut pe loc altă teorie care și ea a fost demolată după câteva minute.
Abia din a treia încercare mi-am dat seama de adevărul din spatele poveștii și asta din cauza (nu datorită) asemănării cu un alt film, nu spun care, pentru că titlul acelui film ar dezvălui îmbârligătura din acest film. Nu, nu e Al șaselea simț. Măcar atât pot spune.
Filmul, regizat de Paul Feig, cred că se vrea o comedie neagră, pentru că scenariul este de așa natură încât spre asta tinde. Este adaptat după un roman de succes, cu o intrigă nu prea originală, văzută în destule filme recente (oare nu se dau și scriitorii ăștia în judecată pentru plagiat?) și care încearcă să amețească spectatorul cu multiplele răsturnări de situație, care mai logice, care mai de noaptea minții.
A simple favor chiar mi s-a părut un film distractiv, care ne arată că aparențele înșeală mai rău ca reclamele la mâncare (de fapt, ca orice reclamă), care te ține în permanență conectat la poveste, care te pune să ghicești la fiecare pas care-i toată tărășenia.
Chiar dacă scenariul este destul de nerealist pe alocuri și te mai face să strâmbi din nas, bașca sunt și destule amănunte care puse cap la cap nu prea au logică sau anumite personaje sunt portretizate având mintea unui cretin care nu este în stare să se prindă de anumite lucruri elementare, A simple favor nu mi-a displăcut.
Nu înseamnă că îl urc în rai pentru cât de bun a fost, că dă și multe rateuri, dar acest joc constant de ping-pong cu teorii chiar m-a amuzat încât să nu fiu deranjat (prea mult) de anumite scăpări destul de mari în scenariu.
Finalul a fost lungit prea mult și chiar dacă a fost destul de ingenios, au devenit cam greu de înghițit situațiile la care eram martor, că dacă te pui cu coatele pe masă și începi să despici pixelul în 2160 găsești destule bube inconsistente și amănunte care nu se pupă. Trebuia menținut mai simplu, ce e prea mult ți se apleacă deși este gustos, dar exagerarea nu duce la nimic bun.
Cele două actrițe care susțin filmul în cârcă (Anna Kendrick și Blake Lively) își duc cu bine însărcinările, în rest nu prea se remarcă nimeni în film.
Nu vă așteptați la acțiune, la mai știu eu ce artificii vizuale, filmul este simplu, se bazează pe dialog și pe palme date peste față la fiecare răsturnare de situație, unele ușor de anticipat, altele nu prea, unele realiste, altele care o duc spre tărâmul neverosimilului.
Pentru că sunt subiectiv și mi s-a lipit fătuca asta pe retină (Anna Kendrick) salt nota filmului la un 8, deși poate nu este chiar atât de meritoriu, dar nah, de asta suntem oameni, să avem păreri diferite și subiective, că oricât ne-am screme să fim obiectivi, nu avem obiectivitatea întipărită în gene.
PS. Trailerul este foarte bun, nu transpiră nimic din poveste.
(4 / 5)
Trailer:
