Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Dacă vă era dor de un film cerebral, care atacă subiecte filozofice, atunci Advantageous poate fi o variantă bună pentru că acțiunea filmului este setată într-un viitor destul de îndepărtat în care o viață decentă devine al dracului de scumpă și superficialitatea fizică este ridicată la rang de artă sublimă.
În această lume trăiește Gwen (Jacqueline Kim), imaginea unei corporații care promite o idee revoluționară care va schimba cursul umanității. Dar Gwen nu mai este la prima tinerețe, corporația vrea pe cineva mai juvenil, care să arate bine, nu contează dacă are creierul muci, dacă nu are experiență, dacă este butelie goală de cunoștințe, important este să aibă țâțele bine plasate și figura neridată, că restul nu contează.
Cum Gwen are o fată foarte inteligentă ce trebuie să ajungă la cea mai prestigioasă școală care este scumpă de-ți ia și pielea de pe tine, la propriu, are o decizie extrem de dificilă de luat cu privire la viitorul ei care, automat, va influența decisiv viitorul fetei sale.
Așa, ca fapt interesant, în film apare, în rol secundar, Ken Jeong (My spy, Endgame, Crazy rich asians).
Filmul pornește de la o premisă gânditoare, ce n-ar face o mamă pentru copilul ei, dar se pierde pe drum, rătăcește într-un ocean de percepte filozofice în care se dezbat probleme existențiale și Advantageous devine un somnifer excelent.
Temele abordate sunt nemaipomenite, dar modul de prezentare este fad, lipsit de zvâc, parcă eram la un curs de baliverne pseudo-metafizice pentru că Advantageous, în ciuda intențiilor lăudabile, devine o poliloghie nesfârșită pe teme la care dă niște răspunsuri greșite.
Advantageous vrea să ne transmită ideea că o mamă ar sacrifica orice pentru pruncul ei, dar scenariul este debil prin modul în care alege să facă acest lucru, pentru că Gwen nu se comportă deloc ca o mamă responsabilă. Nu mai insist pe subiect, dar nicio mamă în toate mințile nu ar alege acele decizii pentru că degeaba ai avere în viață, dacă n-ai pe cine iubi.
Aș scrie mult despre această abordare, dar aș intra în spoilere, însă cine a văzut filmul știe la ce mă refer. Am zis că nu înțeleg eu, că nu-s mamă, dar, precum Cabral, am întrebat câteva mame din familie dacă Gwen a ales bine și toate erau să mă ia la bătaie, că o mamă n-ar face niciodată așa ceva.
Lăsând asta la o parte, Advantageous se axează prea mult pe metafizică și uită să vină și cu o poveste captivantă. Complică prea mult unele decizii doar de dragul de a se da sofisticat când, în realitate, o mamă competentă ar fi știut din prima ce este mai bine pentru copilul lui.
Mi-a plăcut, în schimb, modul în care regizoarea Jennifer Phang a reușit să creeze un univers futurist credibil cu bani foarte puțini prin anumite tehnici demne de un film mai cu panaș. Este un viitor prea rece, prea lipsit de emoții, prea silențios, oare oamenii au devenit atât de rari încât nu mai există trafic, nu mai există gălăgie, nu mai există poftă de viață? O fi de bine, o fi de rău?
Advantageous este un film care se ia la trântă o temă ambițioasă, dar care își ratează ținta printr-un personaj care vrea binele ființei iubite, dar care ia niște decizii de-ți vine să-ți smulgi părul din cap. Păcat, putea fi un SF filozofic foarte reușit dacă scenariul era unul bine gândit.
La naiba, voiam să scriu pentru Advantageous un simplu PRI (Pe Repede Înainte), un mini-rezumat, dar iată că m-am apucat să perorez vrute și nevrute, supărat că filmul trebuia să fie mai bun de atât, dar s-a mulțumit să se coboare la un simplu comentariu social feminist despre rolul femeii în societate, cum că este apreciată doar pentru modul în care arată, nu și pentru expertiza ei. Da, un comentariu pertinent, dacă nu era contrazis chiar de eroina care se comportă ca o tâmpită și care doar întărește stereotipul pe care filmul încearcă să-l condamne.
Advantageous este filmul care a vrut, dar n-a putut, așa că mă rezum la doar 5 unități monetare pentru el. Îl regăsiți pe Netflix.
(2,5 / 5)
Trailer:
