Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Sunt prezent pe metereze, datoria mare mă cheamă, n-am ratat After ever happy, infinita franciză a iubăreților de pomană Tessa (Josephine Langford – After) și Hardin (Hero Fiennes Tiffin – The silencing). Martir pe vecie, asta sunt cu aceste filme.
🎬 Premisă
Măi, da` poate în After ever happy o fi povestea diferită, mai știi? încerc eu să mă dau optimist.
O luăm de unde am rămas tura trecută, cică era vorba de o nuntă sau parastas, cam tot aia e, nu mai fac deosebirea, iar Tessa și Hardin par că își pun catrafusele în aceeași valiză.
Ei vax, ouă clocite și pește împuțit, de unde atâta armonie, mai ales că Tessa dă și ea de o belea familială care accentuează și mai mult problemele conjugale ale celor doi.
Jur că am impresia că la ăștia este concurs de cine are mai multe belele paternale.
Așa că ale noastre „dragi‟ personaje reîncep hora simbiozei ciuntite, ba ne iubim cu pasiune de sare automat lavabilă albă pe pereți în stropi, ba ne ciondănim ca două hiene pentru același stârv împuțit.
Iar marea noastră dilemă este dacă vor rămâne cei doi împreună până la adânci bătrâneți. Sau măcar pentru o zi întreagă.
💭 Comentariu
Mno, ce să zic? M-ai păcălit odată, să-ți fie rușine, m-ai păcălit a doua oară, să-mi fie rușine, m-ai păcălit de 4 ori, deja cred că începe să-mi placă să fiu torturat pentru că After ever happy nu vine cu nimic nou sub soarele blegit al acestei povești.
Continuă relația incredibil de toxică dintre tăntăloaica de Tessa care-i ditamai bovina și hăndrălăul de Hardin care-i mare bulangiu.
Replicile au rămas de-o profunzime nemaiîntâlnită, de se oftică oasele lui Shakespeare:
– Grajdu` vieții mele în care-mi bag mânzu` la adăpat, te iubesc fă, pă viața lu` mă-ta, zice el cu mult romantism în glas.
– Marmelada sufletului meu, mânji-mi-aș piersicuța cu ea, te ador cu toți ochii mei din cap, am nevoie de tine azi, aici, acum.
– Da, draga mea, sunt alături de tine, imediat mă duc să mă fac turtă cu prietenarii mei de pahar și să mă cotârcesc cu o negresă flocoasă.
– Epila-ți-aș lâna inghinală cu lama boantă, să nu te mai văd în fața albului privirii mele. Până diseară, că trebuie să mi-o scarpini.
Asta este tot, la asemenea momente se reduce întreg dialogul, nici nu mai am inspirație să prezint diferit aceleași lături narative deversate de After ever happy.
Dacă eram în locul domniței, oricât de pătrățos pe abdomen și foșnitor în portofel este Hardin, îi băteam pendula peste cuc de nu se vedea.
Dar nu, filmul continuă să angelizeze o asemenea relație în care ea este o vită furajeră care-l iubește atât de mult pe boul suprem încât îi înghite toate măgăriile pe care i le face.
Și sala VIP – da mă, am fost la VIP, măcar să fac pagubă-n mâncare – era plină de puștoaice de maxim 2 săptămâni de la prima lună roșie ce oftau și boceau de mama focului de dragul lui Hardin.
Ce să mai, este un concurs jelanie între cei doi protagoniști, cu o evoluție foarte dezordonată a poveștii, n-are niciun strop de logică în ea, personajele își schimbă brusc comportamentul, mai ales unul dintre ei, din drac împelițat devine înger la poarta nouă așa, bătând din palme.
Chimia dintre cei doi actori este la fel de suavă ca o sârmă ghimpată trecută pe tabla neagră de la școală.
Cât despre erotism și senzualitate, aceste filme au perfecționat împreunarea cu izmana trasă până la brâu.
Deși filmul este R, au obținut acest verdict nu că ar fi sexy cu sfârcul la vedere, nici vorbă de așa ceva, vezi scene mai deochiate la liturghia de duminică decât în After ever happy, ci pentru că Hardin are un vocabular extins format din 2 expresii: „Fuck you‟ și „Fuck no‟.
N-aș putea spune că avem parte de un film în adevăratul sens al cuvântului, ci doar de niște scene cusute neîndemânatic, ceva rămășițe de la filmările anterioare pentru că After ever happy este plin de flashback-uri din producțiile precedente, de zici că urmăream o versiune extinsă a lor, nu o peliculă nouă.
Cât despre încercarea scenariului de a fi meta, ghinion, a ieșit varză murată băloasă.
🏆 Verdict
Mai degrabă aș prefera să petrec o seară cu Louis C.K. urmărindu-i spectacolul din camera de hotel cu Memorialul durerii pe fundal, și tot aș ieși mai fericit decât după vederea acestui After ever happy care n-are niciun sens.
Nu vine cu nimic nou, aceleași mesaje tălâmbe pe care deja le-a mai transmis autoarea acestor cărți: Fetelor, indiferent de cât de dobitoc este pulărăul vostru, să nu care cumva să doriți ceva mai mult, ceva mai stabil, mirosi-ți-i ăluia bășinile că poate cine știe, la un moment vine și o miasmă de trandafiri.
Întrebarea mea este: Câte filme facem cu fix aceeași poveste și fix aceleași replici?
Și filmul îmi răspunde: 5.
Huh? Nu mai știu eu să număr bine?
Dar la final am nimerit peste a doua cea mai terifiantă propoziție formată din 3 cuvinte după „A venit factura‟, anume „TO BE CONTINUED‟.
Acum îl înțeleg pe Hardin: „Fuck me‟!!!!
Evident, nici nu știu dacă mai este necesar să pomenesc de verdictul final în cazul lui After ever happy, cumpăr 1 sicriu să-i bag pe toți în el.
(0,5 / 5)
Tu ai curaj nu gluma, sa te uiti la asa ceva! N ai orbit pana acum?! :))
Inca n-am orbit, am crezut ca scap de chin, dar mai e unul. Pana la urma, macar sunt sigur ca fac rost de film de top 10 nasoale.