Am intrat la After obligat, eram inițial programat la The curse of La Llorona, dar filmul a fost blestemat și nu a mai rulat. Cum aveam timp de pierdut, am zis să intru la After ăsta, să văd cu ce s-o consuma.
Am crezut că m-a lovit norocul și dau ăștia pe secret, în avanpremieră, Avengers: Endgame, pentru că era sala plină ochi, deși nu auzisem de acest After.
Mi s-a dezumflat rapid entuziasmul când am văzut că sala era populată de puradei ce abia își făcuseră prima poză de buletin.
Mi-am dat seama că am făcut o greșeală teribilă, nimerind la un film din genul Young Adult. Și am avut dreptate.
After ne încântă, a se citi tâmpește, cu o poveste de dragoste ca de basm, adică ireală.
Ea este Tessa, o fată cumințică, aflată în primul an de studenție, care este prototipul de noră pe care orice soacră și-ar dori-o, nu bea, nu fumează, nu se droghează, nu petrece, stă cu nasul în cărți, nu se destrăbălează, se îmbracă fad, creștinește, ce să mai, icoană umblătoare.
El este Hardin, pseudo-rebelul gelat, aventurier, petrecăreț, cu ochii după gagici mai ceva ca Grapini după voturi, neastâmpărat, săritor din floare în floare, nedoritor de relații lungi și cu ceva bagaj traumatic din copilărie, că așa șade bine unui astfel de personaj.
Ăștia doi se văd, se ciondănesc, își aruncă priviri ucigătoare ce ar penetra și Zidul Chinezesc ca, pe parcurs, să sune tobele și să bată trompetele, mare surpriză, încep să facă schimb de lichide amoroase.
Din aduceri aminte, cred că la After am tras cea mai groaznică sperietură la un film ce nu s-a vrut a fi horror, când a apărut „el mucosu` fatale” pentru prima oară pe ecran, întreaga audiență feminină a izbucnit la unison într-un AHHHHHH!!! colectiv de jur că mi-am imaginat apa țâșnind în jeturi juisante din 1.000 de fântâni arteziene. Băi, cine dracu o fi ăsta, s-o fi scoborât pletosul junior pe pământ și se puse pe jucat în filme și eu nu știam, de m-am trezit martor la o asemenea reacție? Mă uitai rapid pe IMDB, este prima oară când aud de nenicul ăsta.
Să revin la film. Olelei, mămicuța mea, ce răsuflătură penibilă de producție făcută doar spre încârlionțarea pubienelor feminine și umezirea izmenelor masculine.
Adică pe bune? Filmul vrea să aburească audiența cu o poveste de dragoste slobozitoare de oftaturi îndelungi de satisfacție din partea privitorilor dar, în realitate, este doar o tăvăleală între o proaspătă curviștină și un dobitoc, chipurile, rebel. Să nu uit, Tessa avea un iubit de mulți ani de care uită instantaneu când fatalul Hardin îi zvârle o privire libidinoasă care o face să uite de toată educația primită până atunci și o transformă într-o pițipoancă banală.
Să mor de mai pricep femeile, le vezi că se scurg toate la un asemenea comportament, dar să fie în filme, că dacă te porți cu ele în realitate așa cum o face Hardin, te vor numi instantaneu porc lipsit de sentimente.
Filmul este extrem de plictisitor pentru că mare parte din scene sunt doar schimburi de priviri languroase între cei doi protagoniști, de parcă ar vrea să topească soarele cu uităturile lor pline de pasiune falsă și mai tot filmul este un preludiu searbăd.
Dacă ar fi participat la un concurs de Cine clipește primul pierde, ăștia doi ar fi campioni galactici.
Băi, nu neg, sunt conștient că sunt cinic, lipsit de inimă și ce mai vreți voi, de nu m-a atins la inimioară povestea asta sandrabrowniană, dar mi se făcea scârbă când vedeam cum domnișoarele din public aprobau comportamentul fufei de pe ecran și li se sincronizau subit c…., ăăă, ceasurile biologice, când Hardin își mai flexa un pătrățel.
Iar băieții, săracii, erau tare confuzi, se citea în privirile speriate că nu pricep nimic din reacțiile partenerelor care i-au forțat să vină la film.
After este un film gol, cu dialoguri proaste, nici măcar actorii nu dovedesc cine știe ce chimie între ei, practic se vrea un 50 shades of Grey pubertan și sărac.
After, stai jos, ai nota 2 și te înscrii pe lista premianților la final de an dacă întorc foaia invers.

Trailer: