Alice in Borderland

Alice in Borderland Primul serial văzut în 2025 a fost Alice in Borderland de pe Netflix. Și bine am făcut.

 

🎬 Alice in Borderland – Premisă 📖

Arisu (Kento Yamazaki), probabil cel mai mare coate-goale, pierde-vară, din Japonia freacă toată ziua jocurile pe calculator, spre disperarea familiei sătulă să-l care-n cârcă și să-i spele șosetele țepene.

El are doi prieteni foarte buni cu care petrece timpul palavragind vrute și, mai ales, nevrute, pierzând vremea într-un mod plăcut pentru el, parazitar pentru societate.

Eh, toate astea se vor schimba într-o fatidică zi la vestita trecere de pietoni Shibuya. O pană de curent ce-i prinde în toaletă le va schimba viețile. Asta pentru că se trezesc singuri în Tokyo, nici țipenie de om pe lângă ei. Nu momentan.

Apoi vor fi nevoiți să participe la niște jocuri alături de alți străini, dar nu orice fel de jocuri, ci din acelea din care nu mulți vor scăpa cu viață.

Și nu sunt deloc puține, că fiecare activitate ludico-mortală echivalează cu o carte de joc.

 

💭 Alice in Borderland – Comentariu 🍿

Serialul are 2 sezoane care însumează 16 episoade, așa că mi-am pus mintea cu el și în trei zile l-am terminat.

Nu că aveam vreo ambiție prostească să-l dau gata cât mai repede să câștig vreun concurs de rapiditate, ci pentru că m-a captivat atât de mult încât cu greu m-am lăsat convins să mai pun pauză să-mi satisfac și nevoile vitale de zi cu zi.

Este un fel de Squid game (deși a apărut cu un an înaintea serialului mult mai cunoscut), dar la un nivel stratosferic din toate punctele de vedere.

După ce am văzut Alice in Borderland și am un punct de comparație, acum mi se pare că am fost prea darnic cu Squid game (căruia i-am dat 8 pentru primul sezon) pentru că am impresia că serialul sud-coreean joacă la pitici de grupa mică de grădiniță pe lângă cel japonez.

Și nu înțeleg de ce Squid game a devenit fenomen global când Alice in Borderland îl depășește la toate capitolele.

Imaginația este una efervescentă și bolnavă deoarece jocurile gândite sunt unele monstruos de perverse tocmai prin regulile simple, dar cu schepsis, păreau ușor de rezolvat la prima vedere, dar îți dădeai seama în curând că nici vorbă de așa ceva.

În special cele de inimă roșie, cele bazate pe subterfugii sentimentale și trădări terifiante, sunt de-a dreptul îngrozitoare.

Ori de câte ori se anunța un asemenea joc, inima mi se pitula direct în gât și mă cuprindea o stare generală de frică pentru că serialul a reușit ceva ce nu credeam că mai este posibil în zilele noastre.

Episodul 3 din primul sezon mi-a livrat un șoc fantastic care mi-a dat de înțeles că TOTUL este posibil, iar asta l-a făcut să fie complet imprevizibil.

Deși abia așteptam să pornească următorul episod, de fiecare dată îmi era teamă să apăs play pentru că nu voiam să mai asist la cine știe ce moarte subită a vreunui personaj drag.

Alice in Borderland

 

Vă zic direct, fără să o iau pe ocolișuri, dacă vă atașați emoțional de multele personajele din serial s-ar putea să suferiți niște pierderi tragice.

Cu timpul m-am obișnuit că azi mă văd cu un prieten virtual, dar mâine s-ar putea să se evaporeze din senin, așa că parcă spre final anumite decese nu mai sunt atât de impresionante, dar rămân, totuși, unele dramatice.

Nu vă fac acum o enumerație de personaje, că sunt multe și chiar nu are rost, oricum v-aș înșira de pomană numele lor, că nu aveți de unde să știți pe care trebuie să le memorați și pe care nu.

Uneori, aglomerarea de personaje nu anunța deloc lucruri bune și scenariul transmitea, indirect, că urmează un măcel, lăsându-te pe tine să te prinzi în ce moment va veni.

Chiar am scrâșnit printre dinți la un episod: Băi, deja sunteți prea mulți prin peisaj, tare mi-e teamă că vine un joc care o să vă rărească.

Și, ghiciți ce? Nu am terminat bine fraza că deja din difuzare se aude o voce suavă care ne pregătea de un joc care a dus la ridicarea unui morman de cadavre.

Pe lângă S1.E3, care m-a luat pe nepregătite, un alt episod care mi-a plăcut foarte mult a fost S2.E7 care conține de toate, o luptă interminabilă contra unui fel de Terminator uman, planuri dichisite și emoție cât cuprinde.

Cât despre subiectul în sine, al jocurilor, ei bine, aici scenariul este unul extraordinar de potent în a evidența natura sălbatică a omului mânat, în cazuri extreme, doar de un instinct primordial de supraviețuire.

Când viața ta depinde de un fir de ață, ce faci? Recurgi la orice acțiune menită a-ți prelungi existența, chiar dacă asta înseamnă să calci, chiar la propriu, pe cadavrele celor dragi?

Sau te ghidezi după principii morale menite a-ți păstra intactă coloana vertebrală, chiar dacă asta înseamnă că o mână de ajutor dată cuiva aflat la ananghie poate însemna propriul tău sfârșit?

Așa jocuri nenorocite mai rar, unele dintre ele m-au prins în capcana lor, eram sigur că le găsisem rezolvarea, deja mă umflam în pene că-s tare deștept, doar să aflu că și participanții au avut aceeași ideea ca mine și s-au relocat rapid la cele cerești.

Te bagă în niște dileme etice nemaipomenit de complexe din care cu greu poți găsi o ieșire, asta dacă există, care să nu-ți întineze sufletul și să-și zdruncine mintea.

Am rămas de multe ori perplex pentru că mi-au pus procesul cerebral pe butuci, chiar nu aveam habar cum aș fi reacționat în anumite ipostaze, aș fi vrut să mă dau rotund și să cred că luam deciziile care l-ar bucura pe Dumnezeu, dar în sinea mea parcă știam că-l voi face fericit pe Satana.

Pe lângă că-s dificil de rezolvat, ele sunt și diverse și-ți testează toate abilitățile de care dispui, cele fizice, cele strategice, spiritul de echipă și, mai ales, îți pune la grea încercare inima care, de multe ori, intră într-un conflict fără posibilitate de pace cu creierul.

Alice in Borderland

 

Credeați că trasul funiei, Hopa Mitică sau alte asemenea jocuri din Squid game au fost grele? O joacă de copii pe lângă grozăviile imaginate de scenariștii acestui serial care s-au inspirat dintr-o manga.

Unele dintre ele chiar m-au distrus sufletește pentru că știam din start ce urmează să se întâmple din cauza regulilor scurte, dar edificatoare.

Spre exemplu, nu este spoiler, credeam că leapșa este foarte ușor de câștigat, dar apoi mi-am adus aminte de o regulă împuțită care ar fi dus la moartea unuia dintre participanți, ceea ce a făcut ca jocul să devină, automat, incredibil de greu, dând peste cap toate strategiile.

Ce-i drept, câteva sunt finalizate exact în ultima secundă, ceea ce a devenit destul de redundant pe parcursul celor 2 sezoane, dar a și menținut tensiunea la cote înalte pentru că nu știam care va fi deznodământul. Și asta din cauza, sau datorită (cum vreți să interpretați), episodului 3.

Vizual, se prezintă neașteptat de bine având în vedere că este o producție japoneză, deci bugetul nu avea cum să fie unul prea mare, dar nu prea am ce să-i reproșez din punct de vedere tehnic.

Până și animalele CGI, că-s prezente pentru scurt timp, arată decent în contextul dat, iar flăcările sunt magnifice, m-am uns pe suflet, chit că-mi usturau ochii pentru că plângeam după unul și după altul.

Plus că este violent, explodează capete și sunt despicate trupuri de-mi venea să fac duș după fiecare episod, aveam senzația că am fost umplut de sânge la cât se moare în fel și fel de moduri brutale care duc la înmormântări cu capacul pus la coșciug.

Însă, de departe, relațiile complexe dintre personaje reprezintă nucleul acestui serial, nimeni nu este eminamente rău, nimeni nu este eminamente bun, nu puteam să-i iubesc pe eroi la capacitate maximă, dar nici să-i urăsc pe cei răi din tot sufletul.

Fiecare era participant la un joc al cărui premiu era propria viață, așa că toți se luptă pentru același scop, unii mai murdar, ce-i drept, dar oare este ceva nepermis când țelul final este supraviețuirea într-o lume guvernată de alte reguli?

Sezonul 2 crește miza la acest capitol, vine cu multe aduceri aminte care fac o succintă, dar suficientă caracterizare, a personajelor principale.
De asemenea, firul narativ se complică, personajele nu mai stau grămadă, se despart în grupuri mici sau singure, fiecare având propria aventură. Astfel, povestea se dezvoltă foarte mult, ceea ce amplifică și impactul emoțional.

 

🏆 Alice in Borderland – Verdict 👍 sau 👎?

M-am scremut să-mi dau seama care este treaba cu această lume pentru că era evident că nu-i una reală, nu avea cum să se desfășoare în lumea noastră, chit că la început așa pare. Dar logistica necesară punerii la cale a unor asemenea jocuri depășește posibilitățile umane actuale.

Așa că am teoretizat pe seama a trei răspunsuri.

  1. S-a produs, din cine știe ce motive, o ruptură în țesătura spațio-temporală și jucătorii au ajuns într-un univers paralel, că tot este la modă acest subiect.
  2. Extratereștrii ne-au făcut o vizită și au răpit foarte mulți oameni pe care i-au dus pe o planetă îndepărtată, dar o copie aproape fidelă a Pământului unde legile temporale sunt altele.
  3. Totul are loc în Purgatoriu, personajele fiind decedate, iar acele jocuri reprezintă testul suprem pentru a decide unde își vor duce eternitatea, câștigă, merg în rai, pierd, fierb în iad.

Nu am să vă zic dacă vreuna dintre ele este adevărată, pentru asta trebuie să așteptați ultimul episod din sezonul 2 care face această dezvăluire.

Apropo de final, dacă aveam pregătită nota maximă după primele 15 episoade, ei bine, a venit cel cu numărul 16 care durează cât un film și care mi-a displăcut profund pentru că lungește foarte mult deznodământul și o dă în bălării narative stupide și transparente.

Chiar m-am rățoit la ecran, de parcă personajele m-ar fi putut auzi: Hai, lăsați vrăjeala, că nu ține, spuneți odată adevărul, că m-am săturat de minciunile voastre prost ticluite.

N-o să menționez ce anume mi-a generat această reacție, dar era vădit că o anume explicație era de toată jena pentru că nu avea cum să fie reală dintr-un motiv foarte simplu.

Mă rog, asta e, dacă ultimul episod avea același ritm infernal precum celelalte și nu trăgea mâța de coadă cu fel și fel de elucubrații trăsnite, era un serial perfect.

Și chiar când mă întrebam de ce mai este nevoie de un sezon 3, că totul părea a fi lămurit pe deplin și nu mai rămân necunoscute, vine finalul finalului, ultima scenă care ne anunță să ne pregătim pentru jocul jocurilor.

Așadar, acum rămâne să aștept sezonul 3 care fie se va inspira din manga sequel (Alice in Borderland: Retry),  fie va veni cu ceva original.

Vă las în pace, că deja am scris destul de mult, nu fără a vă plasa sub nas 9 cărți de joc și a vă pune o întrebare al cărei răspuns nu îl știu: Who the fuck is Alice?

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Alice in Borderland

 

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

On her majesty`s secret service

On her majesty`s secret service

În On her majesty`s secret service s-a produs prima schimbare de ștachetă în această franciză …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *