Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Oare să aducă Fede Alvarez izbăvirea seriei Alien cu acest Alien: Romulus?
Că Ridley Scott a luat-o pe câmpii cu cele două filme anterioare din franciză.
🎬 Alien: Romulus – Premisă 📖
Pe o planetă neospitalieră unde sclavia este legală, și nu, nu-i Pământul, chiar dacă seamănă ca descriere, o gașcă de tineri încearcă să-și croiască un viitor mai bun.
Asta înseamnă părăsirea pușcăriei colonizate, dar nu prea au mijloacele necesare.
Norocul lor se numește o navă rablagită și ramolită care s-a pierdut prin spațiu și planează deasupra capului lor.
Așa că Rain (Cailee Spaeny – Civil War), Andy (David Jonsson) și alții se aburcă la bordul căruței lor spațiale cu gândul să caute niște comori în defuncta navă pe care nimeni n-a mai depistat-o.
Desigur, nimeni în afară de ei.
Amu` este destul de clar că acea copaie defectă este așa dintr-un motiv bine întemeiat.
Nu că ar fi rămas în pana prostului, ci pentru că pe acolo colcăie amicii noștri care scuipă acid.
💭 Alien: Romulus – Comentariu 🍿
După mai puțin reușitele Prometheus și Covenant în care Ridley Scott a dat-o pe introspecții filozofice, iată că filmul de față revine la origini.
Scenariștii și-au adus aminte că franciza este, la bază, una horror și nu despre căutări ale sensului existențial la nivel cosmic, ceea ce m-a bucurat enorm.
Așa că au trântit o poveste care surprinde destul de bine sentimentul de teroare cauzat de combinația dintre spațiile claustrofobice și creaturile înfiorătoare.
Se renunță aproape în totalitate la scenele meditative interminabile care pleacă de la nimicul infinit și duc spre nimicul etern și se trece la groază în forma ei pură.
Durează olecuță până se pornește motorul care alimentează sperieturile, că a fost nevoie de o construcție a personajelor, dar și când începe măcelul, nu se mai oprește.
Cine a văzut măcar un film din seria Alien, mă rog, pe cele bune, știe la ce să se aștepte.
La creaturi care se ascund prin cotloane întunecate, văgăuni retrase și colțuri tenebroase și te atacă fix când îți este lumea mai dragă sau când nu te aștepți.
Și o fac fără anunțuri prealabile sau preludii obositoare, nu nene, când ți-o bagă în gură nu se mai stă la taclale, se intră direct în acțiune.
Aici mi-a plăcut dualitatea laitmotivului antic roman folosit în țeserea firului narativ, a fost o alegere inteligentă și cu trimiteri către ancestralitatea umanității.
Cele două părți ale navei, Romulus și Remus, ascund pericole asemănătoare ca ADN, dar diferite ca potențial distructiv.
Nu zic mai multe, dar nici nu este prea greu de ghicit la ce mă refer.
Tehnic, filmul se prezintă deosebit de bine, melanjul de practic și digital a fost unul inspirat și a generat destule momente incredibil de tensionate în care am amuțit total.
Recunosc că au fost câteva orificii care s-au strâmtat brusc ca urmare a senzației de frică primordială pe care imaginea a transmis-o cu mare măiestrie.
O fi fost și de la faptul că multe intrări și ieșiri aveau o asemănare destul de mare cu anumite căi umane de evacuare, ceea ce a contribuit la creșterea nivelului de angoasă.
Există și câteva scăpări destul de flagrante în ceea ce privește reprezentarea vizuală a unui personaj cunoscut, a făcut notă discordantă comparativ cu restul care arată superb.
Creaturile fioroase nu și-au pierdut din impact, sunt la fel de terifiante ca acum zeci de ani, iar estetica interiorului chiar aduce aminte de strâmtoarea uterului înainte de naștere.
Și n-am terminat cu laurii aruncați înspre imagine, splendoarea exteriorului și exploziile grandioase care m-au uns pe suflet ca mierea-n gâtul inflamat sunt demne de laudă.
Eh, și dacă până acum am tot aruncat cu coronițe premiante în film, nu mai rezist, trebuie să iasă din mine și bestia cârcotașă care are și ea ceva de comentat.
Am văzut clar Alien, am văzut și mult Aliens, ba chiar am văzut Alien 3, culmea, am văzut și destul Alien: Resurrection.
Nu prea am văzut, în schimb, Alien: Romulus.
Asta înseamnă că povestea împrumută foarte multe elemente din producțiile anterior menționate și aici zic eu că a dat cel mai mare chix.
Este o linie fină între a omagia și a plagia și scenariul s-a plimbat prăpăstios pe marginea ei, căzând în final în tabăra întunecată.
Nu doar că „împrumută‟ scene întregi din precursorii lui, dar filmul face același lucru și la nivel auditiv, luând replici clasice pe care le reutilizează.
Poate pentru generația tânără nu este ceva deranjant, că n-a văzut respectivele producții, dar pentru mine, care le cam visez, m-a scos din sărite.
Am înțeles multiplele reverențe presărate cu talent prin scene, dar de aici până la a smulge bucăți întregi din ce a fost înainte este prea de tot.
Îmi ziceam în gând atunci când îmi dădeam seama ce urmează să se întâmple:
„Nu, n-o face, te rog, fii original, nu folosi replica pe care o știu din cutare film sau ideea de final din celălalt, n-o face că te ard la notă‟.
Din păcate, a făcut-o de câteva ori, ceea ce a retezat destul de mult din plăcerea experienței de a urmări proaspăta adiție în acest univers.
Asta m-a dezumflat și mai mult că deja eram morcovit din cauza personajelor.
Sunt toate de-o vârstă prea fragedă, încă mai aveau scame de scutece pe ele, și asta a dus la o legătură emoțională destul de slabă.
Nu m-am regăsit deloc în ele, măcar de ar fi fost vreo două mai în etate, mai cu experiență de viață, să am și eu de cine să mă lipesc.
Așa, n-am putut deloc rezona cu acei copilandri captivi din propria lor vină pe o navă decrepită plină de xenomorfi cu foamea-n glande.
🏆 Alien: Romulus – Verdict 👍 sau 👎?
Este un pas în direcția bună, a revenirii francizei la gloria de odinioară, dar nu suficient de mare.
Cel puțin, nu pentru mine deoarece așteptam o desprindere de trecut, dar cu recunoașterea existenței lui, și un privit decis înspre viitor.
Voiam să ducă moștenirea mai departe, nu să o dea cu capul de toți pereții producțiilor din urmă.
Cine n-a văzut vreun film anterior, în special pe cele din mileniul trecut, o să aibă impresia că a urmărit ceva proaspăt.
Dar eu am găsit prea multe elemente refolosite care au tins chiar spre nesimțire pentru a fi mulțumit pe deplin.
Și n-am menționat, că oricum este de la sine înțeles, că m-au enervat bubuiturile pline de decibeli.
Le știți prea bine, cele care vin în momente care oricum provocau spaima și fără ele, de zici că asistam chiar la Big Bang-ul care a dat naștere universului.
Chiar dacă nu este vreo scenă în timpul sau după genericul de final, sper să existe și o continuare (sau mai multe) care să se concentreze pe originalitate și nu pe dat cu japca.
Astea fiind zise, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să vă urez vizionare plăcută, eu v-am lăsat că trebuie să fug că mă urmăresc 7 xenomorfi.
(3,5 / 5)
Intens, pe alocuri neașteptat, este loc de mai bine. Zic mersi că nu s-au sărutat vreo 2 bãieței pe acolo. Mișto imaginea cu prabușirea in inelele planetei.
Referitor la tinerei, asta e publicul acum. Bani…
Astept Alien: Remus sa vina și cu ceva original.