Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Alienoid 2: Return to the future (titlu original Oegye+in 2bu) continuă aventurile din primul film și am fost curios să aflu dacă va fi oprită schimbarea atmosferei planetei să fie pe placul invadatorilor.
🎬 Alienoid 2: Return to the future – Premisă 📖
Mai țineți mintea povestea din primul film? Eh, nici eu nu mai știam exact care era treaba, dar m-a ajutat scenariul din partea secundă care a făcut un fel de rezumat și am putut să-mi reîmprospătez memoria.
Captiva în trecut Lee Ahn (Kim Tae-ri – Space sweepers) tot caută Lama Divină (cum ați traduce Divine Blade?) care are o importanță vitală în rezolvarea unei situații catastrofale ce urmează a se petrece / deja s-a petrecut în viitor.
Însă nu-i singura care este cu ochii pe bucata aia de material strălucitor cu puteri distructive, și Mureuk (Ryu Jun-yeol – Believer) vrea să pună mâna pe ea. Bine, el ar vrea să pună mâna și pe altceva, dacă știți unde bat.
De asemenea, avem o grămadă de alte personaje care gravitează în jurul celor doi și unele au interese meschine, altele sunt pe post de sacrificiu la datorie.
💭 Alienoid 2: Return to the future – Comentariu 🍿
Este complicată premisa, dar nu-i greu de urmărit după ce se termină preludiul narativ care ne aduce în punctul de explozie. Și odată ajuns acolo, m-am putut bucura de un film bun, plin de acțiune și misticism.
Continuă în același stil ca predecesorul său, adică îmbină spectacolul grandios plin de concepte SF greu de penetrat cu comedia ce colcăie de caterincă.
Umorul este apanajul unor împiedicați din trecut care se dau peste cap să se facă de râs în special când ajung în prezentul straniu lor.
Plus că imaginația zburdă nestingherită pe câmpii de zici că-l căuta pe Maximus din Gladiator prin lanurile lui de grâu.
Cele două ore de film nu sunt chiar fluente pentru că există ceva poticniri în ritmul care curge prea lent în trecut, acolo pot să apară momente de plictis.
Dar când se revine în viitorul lor, prezentul nostru, trebuie să vă puneți centurile de siguranță și casca de protecție pentru că începe un scandal epic în care toată lumea se bate cu toată lumea.
Oamenii normali cu oamenii posedați de extratereștri, programe AI umanoide cu ființe de pe alte planete care ni se arată în toată splendoarea lor urâtă, pisici atipice cu dulăi cosmici, ce să mai, este o nebunie fantastică.
Însă în nicio clipă nu m-am simțit pierdut în spațiu pentru că până se ajunge acolo deja eram cu temele făcute și știam exact care-i treaba cu toate personajele implicată în această bătălie.
Să nu credeți că vorbesc de vreun Avengers: Endgame, că nu-s 100 de luptători în arenă, dar sunt prezente destule abilități dintre cele mai diferite pentru a avea parte de-o acțiune diversă purtată pe mai multe planuri.
Arată filmul foarte bine? Nu la nivelul cu care suntem obișnuiți din producțiile cu sute de milioane de dolari buget care nu-s din MCU-ul recent, dar n-am avut nici cea mai mică problemă cu acest aspect.
Am fost prea captivat de confruntările dinamice, pline de energie nucleară și generatoare de distrugeri impresionante pentru a mai acorda atenție unor efecte speciale care arată îndoielnic pe alocuri.
Scenariul îmbină maiestuos aspecte ce țin de arhaic și implică magie antică (a la Kung fu hustle), cu cele dintr-un viitor îndepărtat, un viitor care aduce o tehnologie futuristă greu de priceput pentru mințile noastre înapoiate.
Scenariul nu duce lipsă de surprize, și au fost unele la care nu mă așteptam deloc și mi-au răsturnat multe căruțe ideologice pe care le umplusem, harnic, cu gânduri de tot felul pe parcursul filmului.
Nu zic că vine cu un suflu nou în ceea ce privește aplicarea în practica fictivă a conceptului de călătorie în timp, că este cam greu de realizat așa ceva.
Dar abordarea a fost interesantă la nivel cerebral și suficient de bine implementată încât am făcut câteva genuflexiuni cu falca pentru că îmi tot ajungea pe podea când se făcea trecerea trecut-viitor-prezent-trecut.
Bine măcar că povestea nu-i atât de îmbârligată precum cea din Tenet, dar tot există câteva idei complexe care se referă la influența deciziilor din trecut care le afectează pe cele din viitor, iar cele din prezent au repercusiuni în trecut.
🏆 Alienoid 2: Return to the future – Verdict 👍 sau 👎
Propun urmărirea celor două filme unul după altul, ca un tot unitar, că așa veți extrage mai multă plăcere din experiență.
În urmă cu 2 ani, că am recitit ce am scris atunci, pomenisem de o eventuală trilogie, acum n-am mai găsit nimic în acest sens, pare-se că povestea s-a terminat cu acest Alienoid 2: Return to the future, ceea ce mă dezamăgește.
Abia reintrasem în acest univers și aveam poftă de alte aventuri, plus că finalul, deși definitiv, nu este deloc și irevocabil. Sau invers. Se termină ca un deznodământ adevărat, dar lasă și o portiță de continuare.
Am încercat să nu repet ca papagalul ce am scris și la Alienoid: Part 1 și cred că mi-a reușit în mare parte.
Una peste alta, și filmul de față este o distracție colosală, cu o poveste palpitantă, cu momente intense și acțiune fulminantă, bașca inventează și o pleiadă de personaje fistichii, plus că are și niște idei numai bune de molfăit de intelectul fiecăruia dintre noi.
Că nu s-a urcat la ultimul etaj al calității vizuale și că ritmul s-a deplasat anevoios ca pe serpentinele de pe Transfăgărășan, este și asta adevărat, dar sunt niște cârcoteli fără mare importanță.
Am găsit continuarea la fel de fermecătoare precum prima parte, așa că voi fi consecvent și voi sta cu ochii pe cele 8 pisici care mă urmăresc neîncetat, de parcă ar vrea ceva de la mine.
(4 / 5)
